"Vocaţia în serviciul Bisericii-comuniune”: tema mesajului Papei pentru Ziua mondială
de rugăciune pentru vocaţii 2007, duminică 29 aprilie
(RV - 24 aprilie 2007) Conştiinţa că chemarea de a-l urma pe Dumnezeu se naşte
în interiorul unei comunităţi strânse în jurul Euharistiei şi necesitatea de a educa
viitorii preoţi la „o adevărată comuniune eclezială”.
Benedict al XVI-lea a acordat o importanţă deosebită acestor două puncte, dezvoltate
în Mesajul său publicat marţi, purtând data de 10 februarie, pentru cea de-a 44-a
Zi mondială de rugăciune pentru vocaţii, care se celebrează anual în a patra duminică
a Paştelui, numită şi duminica Bunului Păstor care anul acesta cade în data de 29
aprilie.
Iată începutul mesajului: „Ziua mondială de rugăciune pentru vocaţii
este o ocazie prielnică pentru a pune în lumină importanţa vocaţiilor în viaţa şi
în misiunea Bisericii, şi de a intensifica rugăciunea noastră pentru ca ele să crească
în număr şi calitate. Pentru apropiata zi aş vrea să propun întregului popor al lui
Dumnezeu următoarea temă, mai actuală ca oricând: 'vocaţia în
serviciul Bisericii comuniune'”. Papa aminteşte că anul trecut, "începând
un nou ciclu de cateheze la audienţele generale de miercuri, dedicat raportului dintre
Cristos şi Biserică, pusese în evidenţă faptul că prima comunitate creştină s-a constituit
în nucleul său originar, atunci când câţiva pescari din Galileea, după ce l-au întâlnit
pe Isus, s-au lăsat cuceriţi de privirea sa, de glasul său şi au primit invitaţia
sa presantă: „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni” (Mc 1,17;
cfr Mt 4,19). Într-adevăr. Dumnezeu a ales mereu unele persoane ca să colaboreze
într-un mod mai direct cu el la realizarea planului său de mântuire. În acest sens,
Papa menţionează în mesaj chemarea lui Abraham pentru a forma „un mare popor” şi apoi
a lui Moise pentru a elibera Israelul din sclavia Egiptului. A desemnat apoi alte
personaje, în special profeţii, pentru a apăra şi păstra viu legământul cu poporul
său. În Noul Testament, Isus, Mesia cel promis, invită individual Apostolii să stea
cu el şi să devină părtaşi ai misiunii sale. La Ultima Cină, încredinţându-le sarcina
de a perpetua memorialul morţii şi învierii sale până la întoarcerea sa glorioasă
la sfârşitul timpurilor, a înălţat către Tată pentru ei această invocaţie stăruitoare:
„Eu le-am făcut cunoscut numele tău şi-l voi face cunoscut, pentru ca iubirea cu care
m-ai iubit pe mine să fie în ei şi eu în ei” (In 17,26). Misiunea Bisericii
- afirmă Papa în mesaj - se bazează pe o comuniune intimă şi fidelă cu Dumnezeu. Aceasta
constituie premisa Mesajului lui Benedict al XVI-lea pentru Ziua mondială
de rugăciune pentru vocaţii 2007.
Există aşadar un episod, între altele,
în Biblie care a fixat pentru totdeauna în imaginarul spiritual ideea vocaţiei. Este
momentul când Dumnezeu îl cheamă în repetate rânduri pe micul Samuel, care apoi va
înţelege voinţa divină graţie îndrumărilor preotului Eli. Ascultare, disponibilitate,
rugăciune din partea celui care primeşte chemarea, dar şi sfatul şi însoţirea din
partea celui care trebuie să păzească şi să întărească acea chemare: sunt calităţile
de bază pentru înflorirea şi dezvoltarea unei chemări la preoţie sau la viaţa consacrată
în institute călugăreşti şi de viaţă apostolică. Comuniunea intensă cu Dumnezeu şi
cu fraţii care îşi are izvorul în Euharistie, favorizează înflorirea unor generoase
vocaţii în serviciul Bisericii. Inima credinciosului, plină de iubirea divină, simte
impulsul lăuntric de a se dedica total cauzei Împărăţiei. Însă, ascultarea docilă
şi fidelă nu poate avea loc decât într-un climat de intimă comuniune cu Dumnezeu,
iar acest lucru se realizează în rugăciune. Potrivit poruncii explicite a Domnului,
trebuie să implorăm darul vocaţiilor în primul rând rugându-l neobosit şi împreună
pe „stăpânul secerişului”. Invitaţia - observă Papa - este la plural: „Rugaţi-l deci
pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul lui” (Mt 19,38). Bunul
Păstor ne invită, prin urmare, să-l rugăm pe Tatăl ceresc, să-l rugăm uniţi şi cu
insistenţă, pentru ca el să trimită vocaţii în slujba Bisericii-comuniune.
„Pentru
a promova vocaţiile - scrie papa Benedict în Mesaj - este deci importantă o pastoraţie
atentă la misterul Bisericii-comuniune, deoarece cine trăieşte într-o comunitate eclezială
armonioasă, coresponsabilă, plină de solicitudine învaţă în mod cert mult mai uşor
să discearnă chemarea Domnului. Grija pentru vocaţii cere de aceea o constantă ’educaţie’
la ascultarea glasului lui Dumnezeu”. Din punct de vedere pastoral, aminteşte
Sfântul Părinte, Conciliul Vatican II şi documentele succesive ale magisteriului au
pus în evidenţă „importanţa educaţiei viitorilor preoţi la o comuniune bisericească
autentică”. Este indispensabil - afirmă Pontiful - ca în interiorul poporului creştin
fiecare slujire şi carismă să fie orientată spre deplina comuniune, şi este sarcina
episcopului şi a preoţilor de a o favoriza în armonie cu orice altă vocaţie şi slujire
eclezială. O angajare similară este şi trebuie să fie comună călugărilor şi laicilor,
distincţi în ministerele lor dar uniţi toţi în jurul Euharistiei, „izvor şi culme
a vieţii Bisericii”. Papa termină propria reflecţie în Mesajul pentru ziua vocaţiilor
2007 cu un gând la Fecioara Maria, gata să se declare „slujitoarea Domnului”; invocă
mijlocirea ei pentru ca „să nu lipsească în sânul poporului creştin slujitorii bucuriei
divine: preoţi care, în comuniune cu episcopii lor, să vestească cu fidelitate Evanghelia
şi să celebreze Sacramentele, să aibă grijă de poporul lui Dumnezeu şi să fie gata
să evanghelizeze întreaga umanitate. Să facă astfel ca şi în acest timp al nostru
să sporească numărul persoanelor consacrate care să meargă împotriva curentului, trăind
sfaturile evanghelice de sărăcie, curăţie şi ascultare, şi să-l mărturisească profetic
pe Cristos şi eliberatorul său mesaj de mântuire”.
În finalul Mesajului, papa
Benedict se adresează tuturor celor chemaţi: „Dragi fraţi şi surori, pe care Domnul
vă cheamă la vocaţii deosebite în Biserică, aş vrea să vă încredinţez în mod special
Mariei, pentru ca ea, care mai mult decât toţi a înţeles sensul cuvintelor lui Isus:
’Mama mea şi fraţii mei sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl îndeplinesc’
(Lc 8,21), să vă înveţe să-l ascultaţi pe divinul său Fiu. Să vă ajute să spuneţi
cu viaţa: ’Iată-mă, Dumnezeule, vin să fac voinţa ta’” (cfr Ev 10,7). Aici
serviciul audio: