Despre documentul Comisiei Teologice Internaţionale privind conceptul tradiţional de Limb

(RV – 22 aprilie 2007) Copiii care mor fără Botez sunt destinaţi Paradisului: este concluzia la care a ajuns, după ani de cercetări, Comisia Teologică Internaţională, care a publicat un document ce clarifică faptul că tradiţionalul concept de Limb – locul unde copiii nebotezaţi trăiesc pentru eternitate, fără comuniune cu Dumnezeu – reflectă „o viziune excesiv de restrictivă a mântuirii”. Ample fragmente din acest document intitulat „Speranţa de mântuire pentru copiii care mor fără a fi fost botezaţi” au fost publicate de agenţia episcopilor din Statele Unite, Catholic News Service (CNS). Versiunea integrală a textului în limba italiană va fi publicată pe 5 mai în revista La Civiltà Cattolica, condusă pe părinţii iezuiţi.
Dar ce motive au făcut ca, din punct de vedere teologic, copiii fără Botez să ajungă în Paradis? Ne răspunde părintele Luis Ladaria, secretarul general al Comisiei Teologice Internaţionale:
INS – „Raţiunile fundamentale sunt reprezentate, în primul rând, de milostivirea infinită a lui Dumnezeu, care vrea ca toţi oamenii să se mântuiască; reiese apoi din mijlocirea unică şi universală a lui Cristos, care a venit în lume pentru a-i salva pe toţi oamenii; Isus s-a arătat ca fiind, în mod special, aproape de copii, o predilecţie a sa. Toate aceste raţionamente duc la speranţa în mântuirea acestor copii morţi fără să fi fost botezaţi”.
 
Este corect să se afirme că luarea de poziţie a Comisiei Teologice Internaţionale reprezintă sfârşitul unui parcurs de cercetare teologică asupra chestiunii?
INS – „Nu cred că se poate spune acest lucru în termeni absoluţi, pentru că cercetarea fusese iniţiată cu mult înainte ca de această temă să se ocupe Comisia Teologică Internaţională. Apoi, evident, comisia nu are o autoritate de magisteriu. În acest sens, luarea de poziţie din partea Comisiei Teologice, nu exclude, prin sine, noi investigaţii. Ea reprezintă doar o fază în parcursul de cercetare, poate o etapă calificată în mod special, dar nu se poate spune că îl încheie, din moment ce nu putem atribui acestui document o autoritate mai mare decât cea pe care o are”.
 
Cum a devenit Limbul parte din concepţia populară?
INS – „Limbul nu a fost niciodată definit ca fiind o dogmă. Catehismul Bisericii Catolice nu îl menţionează, acest fapt fiind un indiciu că, deja în acel moment lucrurile se schimbau iar mentalitatea teologică nu mai era aceeaşi cu cea din anii sau secolele precedente. Limbul, însă, a început să facă parte nu doar din reprezentările populare dar şi din teologie ca o încercare de a evita afirmaţia că asemenea copii morţi fără Botez mergeau în iad. Chiar dacă se adăuga că pedepsele pe care le îndurau erau uşoare, blânde, această poziţie apărea cumva prea riguroasă. S-a dezvoltat atunci, încetul cu încetul, această idee despre Limb.


Care a fost contribuţia lui Benedict al XVI-lea la redactarea acestui document?
INS – „Redactarea este opera Comisiei Teologice, însă Benedict al XVI-lea – fiind atunci, între altele, preşedinte al Comisiei Teologice Internaţionale, în calitate de prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, cardinalul Ratzinger – a indicat aceasta ca o temă de studiu, probabil de comun acord cu papa Ioan Paul al II-lea. Aşa cum ştim, şi-a dat apoi consensul pentru publicarea acestui document”.

Aici serviciul audio: