America, în trecut şi Europa, în prezent – faţă în faţă cu provocarea imigraţiei
(RV – 19 aprilie 2007) Data simbol privind imigrarea în America este 17 aprilie.
Acum 100 de ani, mai exact în 1907, în această zi debarcau în Statele Unite circa
11 mii de imigranţi proveniţi din Europa. 11 mii, într-o singură zi, coborâţi de pe
nave într-o insulă aflată chiar în faţa Manhattanului, considerată zonă de control
pentru imigranţi. Pentru mulţi dintre aceştia începea marea aventură ce a reprezentat
provocarea majoră din întreaga lor existenţă.
Mai multe informaţii despre
această pagină de istorie, aflăm de la părintele Graziano Battistella, din
congregaţia Misionarii Sfântului Carol, fondată de Giovanni Battista Scalabrini, o
congregaţie deosebit de activă în pastoraţia migranţilor şi, în general, în domeniul
mobilităţii umane. INS – „Era o Europă în rapidă creştere demografică,
nefiind însă suficient de echilibrată de o adecvată dezvoltare economică, fapt ce
a dat naştere dorinţei multor europeni de a se stabili în altă parte, în speranţa
construirii unui viitor mai bun. Între 1820 şi 1920, au emigrat din Europa circa 63
de milioane de persoane”.
Cum plecau, cu ce spirit şi cu ce mijloace? INS
– „Pentru mulţi dintre ei plecarea era o hotărâre definitivă, o decizie de viaţă
şi pentru viaţă. A pleca însemna, aşadar, să vândă sau să lase altora bunurile avute
şi, adunând suma necesară, se cumpăra biletul pentru călătoria cu vaporul iar plecarea
însemna imaginarea unei vieţi noi, într-o altă lume”.
Emigrările, în acele
timpuri, erau masive. Cum de reuşeau Statele Unite să primească şi, chiar mai mult,
să cheme toate aceste persoane? INS – „Pentru Statele Unite nu
a fost o problemă primirea şi integrarea imigranţilor, însă situaţia s-a schimbat
odată cu legile restrictive din 1921 şi 1924”.
Privind în urmă, la propriul
trecut, a învăţat ceva Europa în ceea ce priveşte primirea, astăzi, a imigranţilor? INS
– „Pe de o parte, se poate spune că a învăţat; atunci când se descrie Europa şi
comportamentul european faţă de imigranţi în tonuri sumbre sau negative se uită că,
în realitate, în Europa majoritatea imigranţilor beneficiază de o integrare decentă.
Desigur, ceea ce ajunge în paginile ziarelor sau la televizor, sunt episoade, sunt
situaţii: de exemplu cartierele mărginaşe ale Parisului sau revolta chinezilor la
Milano… Însă, aceste episoade ne fac să înţelegem că nu există satisfacţie în privinţa
modalităţii de gestionare a imigraţiei, pentru că multe aspecte nu funcţionează. Cu
toate acestea, nu sunt dispus să trag imediat concluzia că Europa are un comportament
negativ faţă de imigranţi, chiar dacă există, cu siguranţă, situaţii problematice”.