Despre surghiuniţii în propria ţară lipsiţi de apărarea convenţiilor internaţionale

(RV – 18 aprilie 2007) În lume sunt peste 25 de milioane de refugiaţi în interiorul propriilor ţări. Copii, femei, bărbaţi sunt constrânşi să-şi lase casele, satele sau oraşele în care trăiesc, din cauza războaielor sau a foametei. Fuga nu le garantează supravieţuirea, iar întoarcerea în propriile case rămâne deseori doar un vis. Datele referitoare la acest tragic fenomen au fost făcute publice de către Consiliul Norvegian pentru Refugiaţi, cu ocazia conferinţei organizate la Geneva, privind situaţia refugiaţilor irakieni, conferinţă patronată de Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (UNHCR).

Mai multe informaţii despre drama acestor surghiuniţi aflăm de la purtătoarea de cuvânt a Înaltului Comisariat pentru refugiaţi din Italia, Laura Boldrini:
INS – „Din păcate, situaţia a constrâns aproximativ 4 milioane de persoane să-şi părăsească propriile case. Dintre acestea, circa 2 milioane se află în interiorul Irakului, împrăştiate în diferite zone, în vreme ce restul persoanelor s-a refugiat în afară ţării, în special în Siria şi în Iordania. Scopul conferinţei de la Geneva este de a atrage atenţia comunităţii internaţionale asupra acestei dramatice situaţii ce trebuie trecută pe agenda de lucru a celor ce pot da o contribuţie importantă şi determinantă pentru asistenţa umanitară a acestor persoane”.

Cât despre cei peste 25 de milioane de refugiaţi în interiorul propriilor ţări…?
INS – „Aceste persoane reprezintă într-adevăr veriga slabă, fiind dificil de protejat şi de asistat. Nu există o convenţie internaţională în favoarea acestor persoane, aşa cum există pentru refugiaţi, de exemplu. În plus, deseori regimurile politice nu vor ca civilii să fie ajutaţi de organizaţii internaţionale nonguvernamentale, pe care le consideră ca fiind susţinătoare a grupurilor adverse.
Situaţia acestor persoane trebuie să ajungă să fie considerată, în mod riguros, ca fiind o prioritate”.

Aici serviciul audio: