Tuturor, din adâncul inimii, mulţumirile mele cele mai sincere: alocuţiunea lui Benedict
al XVI-lea înainte de antifonul marian pascal "Regina Coeli" (text)
(RV - 15 aprilie 2007) La terminarea Liturghiei euharistice de
mulţumire pentru cei 80 de ani de viaţă şi 2 de la alegerea la catedra Apostolului
Petru, celebrată la altarul din faţa
bazilicii vaticane, împreună cu numeroşi cardinali, episcopi şi preoţi, în prezenţa
a zeci de mii de credincioşi, romani şi pelerini din diferite ţări ale lumii, Benedict
al XVI-lea a ţinut o scurtă alocuţiune şi a adresat saluturi particulare în diferite
limbi.
Iată discursul Sfântului Părinte în traducerea noastră de
lucru:
"Dragi fraţi şi surori, vă reînnoiesc tuturor urarea
„Paşte fericit”, în Duminica ce îi încheie Octava şi care
este numită tradiţional Duminica in Albis. Din voinţa veneratului
meu predecesor, Slujitorul lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea, care a murit chiar după
primele Vespere ale Sărbătorii, această Duminică este intitulată şi Divinei Milostiviri.
Într-o dată recurentă atât de specială am celebrat dimineaţa aceasta, în piaţa Sfântul
Petru, o sfântă Liturghie însoţit de cardinali, episcopi şi preoţi, de credincioşi
din Roma şi de atâţia pelerini care au binevoit să se strângă în jurul Papei, în ajunul
celor 80 de ani ai săi. Tuturor vă reînnoiesc din adâncul inimii mulţumirea mea cea
mai sinceră, pe care o extind la Biserica întreagă, care, ca o adevărată familie,
în special în aceste zile, mă înconjoară cu afecţiunea ei.
Duminica aceasta
- cum spuneam - încheie săptămâna sau, mai exact, ’Octava’ Paştelui, pe care liturgia
o consideră ca o singură zi: ’ziua pe care a făcut-o Domnul’ (Ps 117,24). Nu
este un timp cronologic, ci spiritual, pe care Dumnezeu l-a deschis în contextul
zilelor când Cristos a înviat din morţi. Spiritul Creator, revărsând viaţa nouă şi
veşnică în trupul înmormântat al lui Isus din Nazaret, a dus la îndeplinire opera
creaţiei dând origine unui „prim rod matur”: începutul unei umanităţi noi care în
acelaşi timp este început al unei noi lumi şi al unei noi ere. Această reînnoire a
lumii se poate rezuma într-un singur cuvânt: acelaşi pe care Isus înviat l-a pronunţat
ca salut, şi mai mult ca anunţ al biruinţei sale făcut ucenicilor: ’Pace vouă!’ (Lc
24,36; In 20,19.21.26). Pacea este darul pe care Cristos l-a lăsat prietenilor săi
(cfr In 14,27) ca binecuvântare destinată tuturor oamenilor şi tuturor popoarelor.
Nu pacea după mentalitatea 'lumiiì, ca echilibru de forţe, dar o realitate nouă, rod
al Iubirii lui Dumnezeu, al Milostivirii sale. Este pacea pe care Isus Cristos a dobândit-o
cu preţul Sângelui său şi pa care o împărtăşeşte tuturor celor care se încred în el.
’Isuse, mă încred în tine’: în aceste cuvinte se rezumă credinţa
creştinului, care este credinţa în atotputernicia Iubirii milostive a lui Dumnezeu.
Dragi
fraţi şi surori, în timp ce vă mulţumesc din nou pentru apropierea voastră spirituală
cu ocazia aniversării zilei mele de naştere şi a aniversării alegerii mele ca succesor
al lui Petru, vă încredinţez pe toţi Mariei, Mater Misericordiae - Maica Îndurării,
Mama lui Isus care este întruparea Divinei Milostiviri. Cu ajutorul său să ne lăsăm
înnoiţi de Duhul pentru a conlucra la opera păcii pe care Dumnezeu o înfăptuieşte
în lume şi care nu face zgomot, dar se realizează în nenumăratele gesturi de caritate
ale tuturor fiilor săi”.
După recitarea antifonului pascal „Regina
coeli laetare - Bucură-te, Regină a cerului” papa Benedict a adresat
saluturi particulare în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană
făcând referire la bucuria Învierii Domnului trăită de creştini, la
întărirea credinţei ucenicilor văzându-l pe Domnul înviat din morţi, la Divina Milostivire
de care lumea are atât de mare nevoie în zilele noastre.