"Doamne, arată şi astăzi că iubirea este mai tare decât moartea! Numai Cristos înviat ne poate duce la unirea cu Dumnezeu" - predica papei în Vigilia Pascală a Învierii lui Cristos, sâmbătă noapte în bazilica vaticană.

RV 08 apr 2007. "Iubirea lui Dumnezeu este mai puternică decât moartea. Prin Învierea lui Cristos omul poate ajunge la Dumnezeu, ţinându-se strâns de Isus, cu certitudinea de a fi în mâinile bune ale Tatălui" – este, pe scurt, predica papei Benedict al XVI-lea de la Vigilia Pascală, sâmbătă noapte, în bazilica vaticană, când au primit botezul şase adulţi şi doi copii.

Ins muzică... Coborând în noaptea morţii, Isus a dus la desăvârşire pelerinajul întrupării; mâna Tatălui l-a sprijinit şi astfel El a putut să se ridice, să învie, conducând omul la Tatăl. Iată ce înseamnă Paşte, a subliniat Sf. Părinte, este călătoria lui Cristos pînă în adâncurile extreme ale pământului, unde a dus lumina Vieţii:

Ins papa - "Am înviat şi sunt întotdeauna cu tine, spune fiecăruia dintre noi. Mâna mea te sprijină. Oriunde ai putea cădea, vei cade în mânile mele. Sunt prezent chiar şi la uşa morţii. Unde nimeni nu te poate însoţi şi unde tu nu poţi să duci nimic, acolo eu te aştept şi pentru tine prefac întunericul în lumină".
Învierea lui Cristos nu este altceva decât deschiderea la încredere în Dumnezeu, a adăugat Sf. Părinte care a amintit că Dumnezeu nu ne lasă niciodată să cădem din mâinile sale, mâini care sunt întotdeauna mâini bune. Împreună cu Cristos, trăim un nou început, aşa cum la Botez ne naştem la o viaţă nouă. În timpul celebrării, aşa cum s-a spus, Papa a botezat doi copii şi a dat tainele iniţierii creştine – Botezul, Mirul şi Sf. Împărtăşanie – la şase femei: două din China, două din Japonia, una din Cuba şi una din Camerun:

Ins papa – "La Botez, renunţăm la noi înşine, depunem viaţa noastră în mâinile sale, astfel încât să putem spune cu Sf. Paul: Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Dacă ne dăruim în acest mod, acceptând un fel de moarte a eului nostru, atunci acest lucru înseamnă că graniţa dintre moarte şi viaţă devine permeabilă. Dincoace precum şi dincolo de moarte, suntem cu Cristos şi de aceea, din acel moment înainte, moartea nu mai este o adevărată limită. Paul ne spune în mod foarte clar în Scrisoarea către filipeni: "Pentru mine a trăi este Cristos".
Intrând în lumea morţilor, Cristos poartă cu sine stigmatele, rănile cuielor, dar pătimirile sale au devenit putere:

Ins papa – "Numai Cristos înviat ne poate duce pînă la unirea cu Dumnezeu, pînă acolo unde puterile noastre nu pot ajunge. El ia cu adevărat pe umerii săi oaia rătăcită şi o duce acasă. Ţinându-ne strâns de Trupul său noi trăim şi în comuniune cu Trupul său ajungem pînă la inima lui Dumnezeu. Numai în acest fel moartea este învinsă, suntem liberi şi viaţa noastră este speranţă. Acesta este strigătul de bucurie al Vigiliei pascale: noi suntem liberi!"
În încheierea omiliei sale, Benedict al XVI-lea a înălţat o rugăciune pentru ca iubirea lui Dumnezeu, puternică mai mult decât moartea, să poată învinge obscuritatea zilelor noastre:

Ins papa – " Doamne, arată că şi astăzi iubirea este mai tare decât ura, că e mai tare decât moartea.Coboară şi în nopţile şi în abisurile infernale ale timpului nostru modern şi ia de mână pe cei care aşteaptă... Ajută-ne să ducem lumina ta! Ajută-ne să ajungem la "da"-ul iubirii care ne face să coborâm şi chiar în acest fel, ne face să şi urcăm împreună cu tine!".

Aici, serviciul nostru audio: