Cristos înviat nu este o iluzie. În Paştele Domnului 2007, Benedict al XVI-lea a încurajat credincioşii subliniind că chiar şi necredinţa lui Toma, prin care sunt încercaţi şi atâţia creştini de azi, poate să ne ajute la a descoperi Chipul lui Isus. În mesajul pascal, vibrantă invocaţie a Papei pentru pacea în lume

(RV - 8 aprilie 2007) Necredinţa lui Toma ajută la a redescoperi adevăratul chip al lui Cristos. În mesajul pascal, Benedict al XVI a avut cuvinte de încurajare petru toţi cei care, deşi între îndoieli şi certitudini, caută cu inimă curată întâlnirea cu Isus, Dumnezeu adevărat şi om adevărat. Papa şi-a îndreptat gândul spre toate popoarele rănite de război şi de terorism şi îndeamnă creştinii să fie apostoli de pace. Mesajul pascal şi binecuvântarea apostolică „Urbi et Orbi - oraşului Roma şi lumii”, invocată de la balconul central al bazilicii vaticane, au fost precedate de Liturghia solemnă de Paşte celebrată la altarul din Piaţa Sfântul Petru, concelebrată de pontif împreună cu zeci de cardinali. Evenimentele au fost urmărite în mondoviziune, în timp ce peste o sută de mii de credincioşi - circa 120 de mii - au participat la ritul sacru umplând piaţa San Pietro şi o parte din via della Conciliazione, artera magistrală ce poartă spre bazilică.
Ins: - secvenţe muzicale.
Cristos Înviat din morţi este „speranţa unui viitor mai bun”, uniţi cu el „devenim apostoli de pace şi mesageri ai unei bucurii care nu se teme de durere”. Pe notele melodiei gregoriene a antifonului „Surrexit Dominus”, Benedict al XVI-lea şi-a făcut intrarea în piaţa San Pietro plină până la refuz de credincioşi din toată lumea pentru Liturghia de Paşte. Era ora 10.30 a unei dimineţe însorite de primăvară. Papa a fost primit de căldura pelerinilor prezenţi într-o sărbătoare de sunete şi culori. Esplanada din faţa bazilicii, şi anul aceste cum se întâmplă de 22 de ani, era împodobită de mii de flori oferite de Olanda. Predominau albul şi galbenul, culorile steagului vatican, împreună cu mii de trandafiri portocalii pentru a da şi o subtilă notă olandeză. Intensitatea bucuriei Bisericii o constituia şi faptul că anul acesta Paştele este sărbătorit la aceeaşi dată de toţi creştinii.
Ins: - melodie din liturgia orientală.
A subliniat aceasta, şi vestirea corală a Învierii Domnului care uneşte Bisericile din Răsărit şi din Apus. În timpul Liturghiei, transmisă în mondoviziune de 70 de canale de televiziune din 40 de ţări - au fost intonate cântări pascale din liturgia bizantină slavă. La rugăciunea credincioşilor, intenţii pentru pace, apărarea vieţii, armonia între credincioşii de diferitele religii, dar şi o invocaţie pentru ca Cristos înviat „să reînsufleţească în toţi creştinii dorinţa de a se angaja generos pentru a ajunge la plinătatea” unităţii între toţi cei botezaţi.
Ins: - secvenţe muzicale „Regina coeli”.
Trecuse puţin de ora 12 când, încheiată celebrarea euharistică şi după antifonul marian „ Regina coeli, laetare - Bucură-te, Regină a cerului”, antifonul care înlocuieşte în timpul pascal rugăciunea „Angelus - Îngerul Domnului”, Papa a ieşit la balconul central al bazilciii Sfântul Petru pentru mesajul pascal şi binecuvântarea Urbi et Orbi. Moment atât de aşteptat şi urmărit în toată lumea pe 108 canale de televiziune din 67 de ţări. Papa Benedict a ales pentru urarea de Paşte cuvintele Sfântului Toma, profesiunea sa de credinţă: „Domnul meu şi Dumnezeul meu”. Isus înviat preîntâmpină Apostolii, „neîncrezătoarea lor sete de certitudini, de siguranţe”. Este, a afirmat Papa, o întâlnire care „nu a fost vis, nici iluzie sau imaginaţie subiectivă” ci „experienţă adevărată”. Şi astăzi, a constatat, omenirea „aşteaptă de la creştini o reînnoită mărturie despre Învierea lui Cristos şi are nevoie de a-l întâlni”. Pontiful s-a oprit la experienţa apostolului Toma:
Ins: - „Dacă în acest Apostol putem identifica dubiile şi nesiguranţele atâtor creştini de azi, temerile şi deziluziile a nenumăraţi contemporani ai noştri, cu el putem şi să redescoperim cu reînnoită convingere credinţa în Cristos mort şi înviat pentru noi. Această credinţă, transmisă în decursul secolelor de succesorii Apostolilor, continuă, pentru că Domnul înviat nu mai moare. El trăieşte în Biserică şi o conduce sigur spre împlinirea planului său veşnic de mântuire”.

Fiecare dintre noi, a continuat Papa, „poate fi tentat de necredinţa lui Toma”. Răul şi injustiţiile, mai ales când lovesc pe cei nevinovaţi şi în special copiii, s-a întrebat Sfântul Părinte, „nu pune oare la grea încercare credinţa noastră?”
Ins: - „ Cu toate acestea, în mod paradoxal, chiar în aceste cazuri, necredinţa lui Toma ne este utilă şi preţioasă, deoarece ne ajută să purificăm orice concepţie falsă despre Dumnezeu şi ne conduce la a descoperi chipul autentic: chipul unui Dumnezeu care, în Cristos, a luat asupra sa plăgile omenirii rănite”.
Toma, a explicat, primeşte de la Domnul darul unei credinţei încercate de pătimirea şi moartea lui Isus şi acest dar îl transmite la rândul său Bisericii. „Credinţa care era aproape moartă - este reflecţia Papei - s-a renăscut datorită contactului cu rănile lui Cristos, răni pe care nu le-a ascuns, „ci le-a arătat şi continuă să ni le indice în necazurile şi în suferinţele fiecărei fiinţe umane”. Tocmai acele plăgi, acele leziuni, mai întâi o piedică pentru credinţa lui Toma, devin apoi „dovada unei iubiri victorioase”. Şi Papa sublinază că „doar un Dumnezeu care ne iubeşte până a lua asupra sa rănile şi durerea noastră, mai ales cea inocentă, este demn de credinţă”.

Şi câte răni, a recunoscut Papa, câtă durere există în lume:
Ins: - „Mă gândesc la flagelul foametei, la bolile incurabile, la terorism şi la sechestrele de persoană, la miile de feţe ale violenţei - uneori justificată în numele religiei - la dispreţul pentru viaţă şi la violarea drepturilor omului, la exploatarea persoanei”.

Papa a amintit calamităţile naturale şi tragediile umane care au lovit recent Madagascarul, Insulele Solomon şi America Latină. A privit cu îngrijorare la regiunea sudaneză Darfur şi la ţările vecine din Africa unde „persită o catastrofă şi din păcate este subevaluată situaţia umanitară”. A exprimat preocupare şi pentru situaţia din Republica Democratică Congo, unde jafurile din ultimele săptămâni provoacă temeri privind viitorul procesului democratic. Papa s-a oprit şi la situaţia din Somaila unde reluarea confruntărilor armate îndepărtează perspectiva păcii şi la criza care corodează Zimbabwe. A invocat astfel pacea pentru Timorul de Est, în ajunul unor importante scadenţe electorale. De pace, a mai spus, are nevoie Sri Lanka în căutarea unei „soluţii negociate” şi Afghanistanul „marcat de crescânde nelinişti şi instabilitate”.

Apoi, gândul Papei la Orientul Mijlociu:
Ins: - „În Orientul Mijlociu, pe lângă semne de speranţă în dialogul dintre Israel şi Autoritatea palestiniană, nimic pozitiv din păcate vine din Irak, însângerat de masacre continue, în timp ce fug populaţiile civile; în Liban stagnarea instituţiilor politice ameninţă rolul pe care ţara e chemată să-l desfăşoare în aria mediorientală şi pune ipotecă pe viitorul ei”.
Pontiful nu a uitat apoi dificultăţile pe care le înfruntă zi de zi comunităţile creştine şi „exodul creştinilor din Ţara binecuvântată care este leagănul credinţei noastre”.

În încheierea mesajului pascal, Benedict al XVI-lea a avut cuvinte de încurajare pentru toată umanitatea:
Ins: - „Dragi fraţi şi surori, prin rănile lui Cristos înviat putem vedea cu ochi de speranţă aceste rele care frământă umanitatea. De fapt, Domnul înviind din morţi nu a înlăturat suferinţa şi răul din lume, dar le-a învins din rădăcină prin supraabundenţa harului său. Prepotenţei răului i-a opus atotputernicia Iubirii sale. Ne-a lăsat ca drum spre pace şi bucurie Iubirea care nu se teme de moarte”.

Papa care în timpul după-amiezii s-a dus la reşedinţa sa din Castel Gandolfo, pentru câteva zile de odihnă după angajantele suljbe pascale, a adresat, la terminarea Liturghiei, urări de Paşte în 62 de limbi, de la arabă la chineză, de la germană, limba sa maternă, la cea a locuitorilor insulei Samoa, şi fireşte în latină, dar şi în aramaică şi esperanto.
Urarea în limba română a fost a 11-ea în ordinea pronunţării, cu un accent mai puţin reuşit, poate şi din cauza oboselii, şi ţinând cont de faptul că actualul Pontif este a doua oară când trebuie să exercite salutul pascal în atâtea limbi. I-am răspuns din studiou cu tradiţionalul „Cristos a înviat din morţi”.
Ins: - salutul Papei şi cântarea "Cristos a înviat din morţi"

Iată şi binecuvântarea apostolică de Paşte 2007 invocată de Benedict al XVI-lea.
Ins: - Binecuvîntarea apostolică Urbi et Orbi.
 
Aici serviciul nostru audio: