Papa a celebrat vineri în bazilica Sfântul Petru "Patimile Domnului". Celelalte femei de pe Calvar, în afara Mariei, mama lui Isus, în predica ţinută de părintele Raniero Cantalamessa

(RV - 6 aprilie 2007) În Vinerea Sfântă, în cursul după amiezii papa Benedict al XVI-lea a condus celebrarea Patimilor Domnului în bazilica Sfântul Petru, cu rugăciunea universală şi adoraţia Crucii urmată de ritul Sfintei Împărtăşanii cu ostiile consacrate în Joia Sfântă la Liturghia Cinei Domnului. În predica sa din Vinerea Sfântă predicatorul Casei Pontificale părintele capucin Raniero Cantalamessa s-a oprit anul acesta la prezenţa altor femei sub crucea lui Isus, pe lângă cea a mamei sale. Adevărate „Mame Curaj” care din punct de vedere istoric nu au fost implicate în condamnarea lui Isus.

„Lângă crucea lui Isus stăteau mama lui, sora mamei lui, Maria, soţia lui Cleofa, şi Maria Magdalena” (In 19,25). Lăsând de această dată figura Mamei lui Isus, a cărei prezenţă pe Calvar nu are nevoie de explicaţii, întrucât fiind mama lui Isus, aceasta explică totul, iar mamele nu abandonează un fiu, nici chiar condamnat la moarte, predicatorul Casei Pontificale părintele capucin Raniero Cantalamessa a făcut o serie de consideraţii privind prezenţa celorlalte femei pe Calvar menţionate de evanghelişti.
Ins: - "Pentru ce erau acolo şi alte femei? Cine erau şi câte erau?" Sunt întrebări pe marginea cărora predicatorul franciscan a făcut o serie reflecţii şi observaţii pline de conţinut. Ne oprim la câteva din ele. Evangheliile ne dau chiar numele unora dintre aceste femei: Maria din Magdala, Maria, mama lui Iacob cel Mic şi a lui Joses, Salome, mama fiilor lui Zebedeu, o anumită Ioana şi una Suzana (Lc 8,3). Ele îl urmaseră pe Isus din Galileea; au fost alături de el, plângând, în drumul spre Calvar iar pe Golgota au stat obserevând „de departe” , adică de la distanţa minimă permisă lor şi de acolo peste puţin îl însoţesc, mâhnite, la mormânt împreună cu Iosif din Arimateea.
Este un fapt prea documentat şi prea extraordinar pentru a-l trece cu vederea. Le numim cu o anumită condescendenţă, specifică genului masculin, „femeile evlavioase” dar ele sunt mai mult decât „femei pioase”, sunt tot atâtea Mame Curaj, a afirmat predicatorul. Au sfidat pericolul arătându-şi pe faţă simpatia şi că sunt în favoarea unui condamnat la moarte. Şi ne amintim că Isus spusese „Fericit cine nu se va scandaliza de mine” (Lc 7,23).
Ins: - "Aceste femei sunt singurele care nu s-au scandalizat de el". Se discută de mai multă vreme cine sunt vinovaţi de moartea lui Isus, cine au voit-o: dacă au fost mai marii evreilor sau Pilat sau toţi împreună. Un lucru este cert, a subliniat părintele Cantalamessa: au fost bărbaţi şi nu femei. Nici o femeie nu este implicată, nici chiar în mod indirect, în condamnarea lui Isus. Chiar şi singura femeie păgână menţionată în relatările evanghelice, soţia lui Pilat, s-a disociat de condamnarea sa (Mt 27,19). Desigur, Isus a murit şi pentru păcatele femeilor, dar din punct de vedere istoric ele singure pot spune într- adevăr: „Noi nu suntem vinovate de sângele acestui drept (cfr Mt 27,24)
Potrivit predicatorului Casei Pontificale, acesta este unul din semnele cele mai sigure despre onestitatea şi credibilitatea istorică a evangheliilor: figura meschină pe care o fac în povestiri autorii şi inspiratorii Evangheliilor şi figura admirabilă pe care o fac femeile potrivit aceloraşi relatări.

Apoi, s-a pus mereu întrebarea de ce „femeile evlavioase” sunt primele care îl văd pe Cristos înviat din morţi şi pentru ce lor le este încredinţată sarcina de a vesti apostolilor învierea Domnului. Acesta era modul cel mai sigur pentru a face ca învierea să apară puţin credibilă. Mărturia unei femei nu avea valoare la judecată.
Autorii bisericeşti din antichitate au încercat un răspuns. Femeile, spune Roman Melodul, sunt primele care îl văd pe Domnul înviat deoarece o femeie, Eva, a fost prima care a păcătuit! Dar răspunsul adevărat este un altul: femeile au fost cele dintâi care l-au văzut pe Isus înviat pentru că au fost ultimele care l-au părăsit ca mort şi chiar după moarte au mers la mormânt să ducă miresmele pregătite.
Continuăm să ne întrebăm pentru ce femeile au rezistat în faţa scandalului crucii Domnului? De ce au rămas aproape când totul părea sfârşit şi chiar ucenicii cei mai intimi îl părăsiseră sau se pregăteau să se întoarcă la casele lor?
Ins: - "Răspunsul îl dă anticipat Isus când răspunzându-i lui Simon, i-a spus, despre păcătoasa care îi spălase picioarele: „A iubit mult!” (Lc, 7,47). Femeile îl urmaseră pe Isus pentru el însuşi, din recunoştinţă pentru binele primit de la el, nu pentru speranţa de a face carieră pe urma lui. Lor nu le fuseseră promise „12 tronuri”, nici ele nu ceruseră să stea la dreapta şi la stânga lui în împărăţia sa. Îl urmau, e scris, „pentru a-l sluji” (Lc 8, 3; Mt 27,55); erau singurele, după Maria Mama lui Isus, care au asimilat , şi-au însuşit spiritul Evangheliei. Au urmat raţiunile inimii şi acestea nu le-au înşelat.
 
Aici, serviciul nostru, audio: