2007-04-05 20:08:46

"Isus a celebrat Paştele fără miel şi fără templu, dar totuşi, nu fără miel şi nu fără templu: El însuşi era Mielul şi Templul": predica lui Benedict al XVI-lea la Sf. Liturghie în Cina Domnului, la bazilica Sf. Ioan în Lateran


(RV - 5 aprilie 2007) Celebrarea misterului pascal a început în Joia Sfântă cu Liturghia Cinei Domnului când reuniţi cu apostolii în jurul Învăţătorului celebrăm memorialul răscumpărării noastre. Vestind moartea lui Cristos şi mărturisind învierea sa oferim Tatălui sacrificiul care salvează lumea.
Papa Benedict al XVI-lea a celebrat Liturghia Cinei Domnului începând de la ora 17.30 în bazilica Sfântul Ioan din Lateran, catedrala Romei. Pontiful a introdus Liturghia cu această invitaţie:
Ins: -„Dragi fraţi şi surori prin această liturgie a Cinei Domnului noi intrăm în Triduum-ul pascal spre a lua parte la misterul pătimirii, morţii şi învierii lui Isus Cristos Mântuitorul nostru.
Aceasta este seara în care Domnul s-a manifestat ca servitor al lui Dumnezeu spălând picioarele ucenicilor săi.
Ins: - "Aceasta este seara în care Domnul a lăsat în Euharistie memorialul noului Legământ.
Aceasta este seara în care Domnul a dat porunca cea nouă şi s-a rugat pentru unitatea celor care cred în el.
Retrăind cuvintele şi gesturile Domnului Isus vrem să împărtăşim gândurile sale, simţămintele sale, iubirea sa care ne-a adus mântuirea. Să ne dispunem deci să celebrăm misterul credinţei şi al iubirii cerând iertarea păcatelor şi purificarea inimii”.
Aşadar cu Liturghia din seara Joii Sfinte, Biserica aminteşte acea Ultimă Cină în timpul căreia Domnul Isus, în noaptea în care era vândut, iubindu-i până la sfârşit pe ai săi care erau în lume, a oferit lui Dumnezeu Tatăl Trupul şi Sângele său sub forma pâinii şi al vinului, dându-le apostolilor ca hrană şi poruncind lor şi succesorilor lor în preoţie să facă din ele darul de ofrandă.
La liturgia Cuvântului au fost proclamate trei lecturi biblice. Prima din cartea Exodului cuprinzând învăţături despre Cina pascală urmată de de câteva versete din psalmul 115 la care adunarea credincioşilor a răspuns cu refrenul: „Potirul tău, Doamne, este dar de mântuire”.
Ins: - Lectură în l. greacă.
Lectura a doua luată din prima scrisoare a Sfântului Paul către Corinteni, a fost proclamată în limba greacă: „Fraţilor, eu Paul, v-am vestit ceea ce am primit de la Domnul”. „Ori de câte ori mâncaţi pâinea aceasta şi beţi paharul acesta, moartea Domnului o proclamaţi până la venirea lui” (1Cor 11,26).
Evanghelia după Ioan cu episodul în care Isus spală picioarele apostolilor a fost proclamată de doi diaconi mai întâi în limba latină iar apoi în limba greacă: „Poruncă nouă vă dau vouă - spune Domnul - să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum eu v-am iubit pe voi” (In 13,34). După omilie, asupra căreia vom reveni, papa Benedict a spălat picioarele a 12 bărbaţi împlinind „mandatul” cerut de Isus de a fi în serviciul fraţilor. Fiecare creştin este invitat să găsească un gest care exprimă caritatea fraternă a ucenicului Domnului. De altfel, credincioşii au fost invitaţi să facă un act de caritate destinat anul acesta susţinerii dispensarului medical din Baidoa, Somalia. Suma oferită de credincioşii prezenţi a fost încredinţată Sfântului Părinte în momentul aducerii darurilor în timp ce adunarea cânta „Ubi caritas est vera ibi Deus est - Unde caritatea e adevărată, acolo este Dumnezeu”, veche compoziţie liturgică din secolul 9 a lui Paulin din Aquleia.
Ins: - secvenţă muzicală
Mai înainte, la rugăciunea universală Papa a invitat credincioşii ca „în această oră a marii mijlociri a lui Isus pentru discipolii şi toţi care cred în el din orice timp, conştienţi că Dumnezeu Tatăl a pus toate în mâinile sale, să înalţe rugăciuni fierbinţi pentru Biserică, pentru creştini , pentru toţi oamenii de pe pământ.

Dar să revenim la predica lui Benedict al XVI-lea. Pontiful a explicat originea şi celebrarea Paştelui în Vechiul Testament, ca sărbătoare de comemorare şi de mulţumire şi în acelaşi timp de speranţă. Cina pascală cu mielul jertfit amintea faptul că Dumnezeu însuşi l-a eliberat cu braţ puternic pe Israel din sclavia Egiptului şi că Israel nu trebuia să uite că Dumnezu a luat în mâinile sale istoria poporului pe care şi l-a ales şi format.
Această cină cu semnificaţii multiple Isus a celebrat-o cu ai săi în seara dinaintea Pătimirii sale. În baza acestui context trebuie să înţelegem noul Paşte, pe care Domnul ni l-a dat în Euharistia sa. Papa s-a referit şi la faptul confirmat de descoperirile de la Qumran că Isus şi-a vărsat realmente sângele în ajunul Paştelui în ceasul când erau jertfiţi mieii pascali şi că, probabil a celebrat Paştele potrivit calendarului de la Qumran, deci cel puţin cu o zi înainte.
Ins: - "L-a celebrat fără mielul pascal ? Nu, deoarece în locul mielului s-a dat pe sine, trupul şi sângele său. Astfel a anticipat moartea sa în mod coerent cu cele spuse mai înainte despre viaţa sa: „Nimeni n-o ia de la mine, ci eu o dau de la mine însumi” (In 10,18). În momentul în care dădea ucenicilor trupul şi sângele său, el înfăptuia cu adevărat această afirmaţie. Şi-a oferit el însuşi viaţa. Numai astfel Paştele vechi căpăta adevăratul sens.
Papa l-a citat în acest sens pe Sfântul Ioan Gură de Aur care în catehezele sale euharistice afirmă că Isus a celebrat Paştele fără miel şi fără templu şi cu toate acestea nu fără miel şi fără templu. El însuşi era Mielul aşteptat, cel adevărat, cum anunţase Ioan Botezătorul la începutul activităţii publice a lui Isus: „Iată mileul lui Domnezeu, iată pe acela care ridică păcatul lumii” (In 1,29). Şi tot el este şi templul adevărat, templul cel viu în care locuieşte Dumnezeu şi în care noi îl putem întâlni şi adora pe Dumnezeu. Sângele său, iubirea aceluia care este în acelaşi timp Fiul lui Dumnezeu şi om adevărat, unul dintre noi, acel sânge poate salva.

În felul acest în centrul Paştelui nou al lui Isus stă Crucea. Din ea a venit darul nou purtat de el. În felul acesta ea rămâne mereu în Sfânta Euharistie, în care putem celebra cu apostolii de-a lungul timpurilor Paştele cel nou. Din Crucea lui Cristos ne vine darul: „Nimeni nu-mi ia viaţa de la mine, ci eu o dau de la mine însumi” (In 10,18) Acum el ne-o oferă nouă. Comemorarea pascală a lucrării mântuitoare a lui Dumnezeu, a devenit memorie a crucii şi învierii lui Cristos - o comemorare ce nu aminteşte pur şi simplu trecutul, dar ne atrage în prezenţa iubirii lui Cristos. Astfel rugăciunea de binecuvântare şi mulţumire a lui Israel, a devenit celebrarea noastră euharistică în care Domnul binecuvântează darurile noastre - pâine şi vin - pentru a se dărui în ele pe sine. În încheire, papa a îndemnat: "Să ne rugăm pentru ca Domnul să ne ajute să înţelegem tot mai profund acest minunat mister, să-l iubim din ce în ce mai mult şi în el să-l iubim mereu mai mult pe el. Să-l rugăm să ne atragă prin Sfânta Împărtăşanie tot mai mult în el însuşi. Să-l rugăm să ne ajute să nu ţinem viaţa noastră pentru noi, dar să o dăruim lui şi astfel să lucrăm împreună cu el pentru ca oamenii să afle viaţa - viaţa adevărată care poate veni doar de la acela care este el însuşi Calea, Adevărul şi Viaţa".
Ins: - secvenţă muzicală euharistică

 
După terminarea liturghiei, Sfânta Euharistie a fost purtată în procesiune la un altar secundar, frumos împodobit şi depusă în tabernacol spre a fi adorată de credincioşi până noaptea târziu.
Miercuri la audienţa generală, Benedict al XVI-lea, vorbind despre rugăciunea lui Isus în Grădina Măslinilor subliniase faptul că ucenicii au dormit, lăsându-l singur pe Domnul şi că şi noi adeseori dormim, noi ucenicii săi. În această noapte sfântă a agoniei din Grădina Măslinilor vrem să fim trezi, vrem să veghem, nu vrem să-l lăsăm singur pe Domnul în această oră”: astfel putem înţelege mai bine misterul Joii Sfinte, care înglobează întreitul dar suprem al Preoţiei ministeriale, al Euharistiei şi al Poruncii celei noi a iubirii.

Aici, serviciul audio cu vocea lui Benedict al XVI-lea şi inserţii muzicale: RealAudioMP3







All the contents on this site are copyrighted ©.