"Isus a celebrat Paştele fără miel şi fără templu, dar totuşi, nu fără miel şi nu
fără templu: El însuşi era Mielul şi Templul": predica lui Benedict al XVI-lea la
Sf. Liturghie în Cina Domnului, la bazilica Sf. Ioan în Lateran
(RV - 5 aprilie 2007) Celebrarea misterului pascal a început în Joia Sfântă
cu Liturghia Cinei Domnului când reuniţi cu apostolii în jurul Învăţătorului celebrăm
memorialul răscumpărării noastre. Vestind moartea lui Cristos şi mărturisind învierea
sa oferim Tatălui sacrificiul care salvează lumea. Papa
Benedict al XVI-lea a celebrat Liturghia Cinei Domnului începând de la ora 17.30 în
bazilica Sfântul Ioan din Lateran, catedrala Romei. Pontiful a introdus Liturghia
cu această invitaţie: Ins: -„Dragi fraţi şi surori prin această liturgie
a Cinei Domnului noi intrăm în Triduum-ul pascal spre a lua parte la misterul pătimirii,
morţii şi învierii lui Isus Cristos Mântuitorul nostru. Aceasta este seara în
care Domnul s-a manifestat ca servitor al lui Dumnezeu spălând picioarele ucenicilor
săi. Ins: - "Aceasta este seara în care Domnul a lăsat în Euharistie memorialul
noului Legământ. Aceasta este seara în care Domnul a dat porunca cea nouă şi s-a
rugat pentru unitatea celor care cred în el. Retrăind cuvintele şi gesturile Domnului
Isus vrem să împărtăşim gândurile sale, simţămintele sale, iubirea sa care ne-a adus
mântuirea. Să ne dispunem deci să celebrăm misterul credinţei şi al iubirii cerând
iertarea păcatelor şi purificarea inimii”. Aşadar cu Liturghia din seara Joii
Sfinte, Biserica aminteşte acea Ultimă Cină în timpul căreia Domnul Isus, în noaptea
în care era vândut, iubindu-i până la sfârşit pe ai săi care erau în lume, a oferit
lui Dumnezeu Tatăl Trupul şi Sângele său sub forma pâinii şi al vinului, dându-le
apostolilor ca hrană şi poruncind lor şi succesorilor lor în preoţie să facă din ele
darul de ofrandă. La liturgia Cuvântului au fost proclamate trei lecturi biblice.
Prima din cartea Exodului cuprinzând învăţături despre Cina pascală urmată de de câteva
versete din psalmul 115 la care adunarea credincioşilor a răspuns cu refrenul: „Potirul
tău, Doamne, este dar de mântuire”. Ins: - Lectură în l. greacă. Lectura
a doua luată din prima scrisoare a Sfântului Paul către Corinteni, a fost proclamată
în limba greacă: „Fraţilor, eu Paul, v-am vestit ceea ce am primit de la Domnul”.
„Ori de câte ori mâncaţi pâinea aceasta şi beţi paharul acesta, moartea Domnului o
proclamaţi până la venirea lui” (1Cor 11,26). Evanghelia după Ioan cu episodul
în care Isus spală picioarele apostolilor a fost proclamată de doi diaconi mai întâi
în limba latină iar apoi în limba greacă: „Poruncă nouă vă dau vouă - spune Domnul
- să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum eu v-am iubit pe voi” (In 13,34). După
omilie, asupra căreia vom reveni, papa Benedict a spălat picioarele a 12 bărbaţi împlinind
„mandatul” cerut de Isus de a fi în serviciul fraţilor. Fiecare creştin este invitat
să găsească un gest care exprimă caritatea fraternă a ucenicului Domnului. De altfel,
credincioşii au fost invitaţi să facă un act de caritate destinat anul acesta susţinerii
dispensarului medical din Baidoa, Somalia. Suma oferită de credincioşii prezenţi
a fost încredinţată Sfântului Părinte în momentul aducerii darurilor în timp ce adunarea
cânta „Ubi caritas est vera ibi Deus est - Unde caritatea e adevărată, acolo
este Dumnezeu”, veche compoziţie liturgică din secolul 9 a lui Paulin din Aquleia. Ins:
-secvenţă muzicală Mai înainte, la rugăciunea universală Papa
a invitat credincioşii ca „în această oră a marii mijlociri a lui Isus pentru discipolii
şi toţi care cred în el din orice timp, conştienţi că Dumnezeu Tatăl a pus toate în
mâinile sale, să înalţe rugăciuni fierbinţi pentru Biserică, pentru creştini , pentru
toţi oamenii de pe pământ.
Dar să revenim la predica lui Benedict al XVI-lea.
Pontiful a explicat originea şi celebrarea Paştelui în Vechiul Testament, ca sărbătoare
de comemorare şi de mulţumire şi în acelaşi timp de speranţă. Cina pascală cu mielul
jertfit amintea faptul că Dumnezeu însuşi l-a eliberat cu braţ puternic pe Israel
din sclavia Egiptului şi că Israel nu trebuia să uite că Dumnezu a luat în mâinile
sale istoria poporului pe care şi l-a ales şi format. Această cină cu semnificaţii
multiple Isus a celebrat-o cu ai săi în seara dinaintea Pătimirii sale. În baza acestui
context trebuie să înţelegem noul Paşte, pe care Domnul ni l-a dat în Euharistia sa.
Papa s-a referit şi la faptul confirmat de descoperirile de la Qumran că Isus şi-a
vărsat realmente sângele în ajunul Paştelui în ceasul când erau jertfiţi mieii pascali
şi că, probabil a celebrat Paştele potrivit calendarului de la Qumran, deci cel puţin
cu o zi înainte. Ins: - "L-a celebrat fără mielul pascal ? Nu, deoarece
în locul mielului s-a dat pe sine, trupul şi sângele său. Astfel a anticipat moartea
sa în mod coerent cu cele spuse mai înainte despre viaţa sa: „Nimeni n-o ia de la
mine, ci eu o dau de la mine însumi” (In 10,18). În momentul în care dădea
ucenicilor trupul şi sângele său, el înfăptuia cu adevărat această afirmaţie. Şi-a
oferit el însuşi viaţa. Numai astfel Paştele vechi căpăta adevăratul sens. Papa
l-a citat în acest sens pe Sfântul Ioan Gură de Aur care în catehezele sale euharistice
afirmă că Isus a celebrat Paştele fără miel şi fără templu şi cu toate acestea nu
fără miel şi fără templu. El însuşi era Mielul aşteptat, cel adevărat, cum anunţase
Ioan Botezătorul la începutul activităţii publice a lui Isus: „Iată mileul lui Domnezeu,
iată pe acela care ridică păcatul lumii” (In 1,29). Şi tot el este şi templul
adevărat, templul cel viu în care locuieşte Dumnezeu şi în care noi îl putem întâlni
şi adora pe Dumnezeu. Sângele său, iubirea aceluia care este în acelaşi timp Fiul
lui Dumnezeu şi om adevărat, unul dintre noi, acel sânge poate salva.
În felul
acest în centrul Paştelui nou al lui Isus stă Crucea. Din ea a venit darul nou purtat
de el. În felul acesta ea rămâne mereu în Sfânta Euharistie, în care putem celebra
cu apostolii de-a lungul timpurilor Paştele cel nou. Din Crucea lui Cristos ne vine
darul: „Nimeni nu-mi ia viaţa de la mine, ci eu o dau de la mine însumi” (In
10,18) Acum el ne-o oferă nouă. Comemorarea pascală a lucrării mântuitoare a lui Dumnezeu,
a devenit memorie a crucii şi învierii lui Cristos - o comemorare ce nu aminteşte
pur şi simplu trecutul, dar ne atrage în prezenţa iubirii lui Cristos. Astfel rugăciunea
de binecuvântare şi mulţumire a lui Israel, a devenit celebrarea noastră euharistică
în care Domnul binecuvântează darurile noastre - pâine şi vin - pentru a se dărui
în ele pe sine. În încheire, papa a îndemnat: "Să ne rugăm pentru ca Domnul să ne
ajute să înţelegem tot mai profund acest minunat mister, să-l iubim din ce în ce mai
mult şi în el să-l iubim mereu mai mult pe el. Să-l rugăm să ne atragă prin Sfânta
Împărtăşanie tot mai mult în el însuşi. Să-l rugăm să ne ajute să nu ţinem viaţa noastră
pentru noi, dar să o dăruim lui şi astfel să lucrăm împreună cu el pentru ca oamenii
să afle viaţa - viaţa adevărată care poate veni doar de la acela care este el însuşi
Calea, Adevărul şi Viaţa". Ins: -secvenţă muzicală euharistică
După
terminarea liturghiei, Sfânta Euharistie a fost purtată în procesiune la un altar
secundar, frumos împodobit şi depusă în tabernacol spre a fi adorată de credincioşi
până noaptea târziu. Miercuri la audienţa generală, Benedict al XVI-lea, vorbind
despre rugăciunea lui Isus în Grădina Măslinilor subliniase faptul că ucenicii au
dormit, lăsându-l singur pe Domnul şi că şi noi adeseori dormim, noi ucenicii săi.
În această noapte sfântă a agoniei din Grădina Măslinilor vrem să fim trezi, vrem
să veghem, nu vrem să-l lăsăm singur pe Domnul în această oră”: astfel putem înţelege
mai bine misterul Joii Sfinte, care înglobează întreitul dar suprem al Preoţiei ministeriale,
al Euharistiei şi al Poruncii celei noi a iubirii.
Aici, serviciul audio
cu vocea lui Benedict al XVI-lea şi inserţii muzicale: