2007-04-01 20:15:43

Nu vă mulţumiţi cu ceea ce gândesc, spun şi fac toţi, dar puneţi-vă întrebările fundamentale despre Dumnezeu care în Isus Cristos a suferit pentru noi: Benedict al XVI-lea la Liturghia din Duminica Floriilor şi Ziua Mondială a Tineretului


(RV - 1 aprilie 2007) Mii de tineri au participat duminică în piaţa Sfântul Petru, într-o răcoroasă zi de primăvară, la Liturghia prezidată de Benedict al XVI-lea în Duminica Floriilor şi a Patimilor Domnului şi cu ocazia celei de a XXII-a Zile Mondiale a Tineretului, celebrată anul acesta la nivel diecezan ca etapă ulterioară a drumului care va duce la ZMT de la Sydney, Australia, în 2008.
Papa a invitat tinerii la curajul de a se opune violenţei şi minciunii, la a nu se mulţumi cu ceea ceea gândesc sau fac toţi dar la a se întreba asupra lui Dumnezeu pentru a-l urma pe Isus, Rege al păcii şi dreptăţii, care pentru noi s-a făcut suferind.
Ins: - secvenţe musicale
Papa a binecuvântat ramurile de măslin şi de palmier în centrul pieţii San Pietro, aproape de obeliscul egiptean şi apoi într-o atmosferă de profundă reculegere a condus sugestiva procesiune a Duminicii Floriilor până la esplanada din faţa bazilicii vaticane. Benedict al XVI-lea a afirmat că în această procesiune ne asociem mulţimii ucenicilor care „cu bucurie sărbătorească îl însoţesc pe Domnul la intrarea lui în Ierusalim. Şi asemenea lor „îl preamărim pe Domnul cu glas tare pentru faptele sale minunate pe care le-am văzut”.
Ins: - „ Da, şi noi am văzut şi vedem încă minunile lui Cristos: cum el face ca bărbaţi şi femei să renunţe la comodităţile propriei vieţi şi să se pună total în serviciul celor suferinzi; cum el dă curajul unor bărbaţi şi femei de a se opune violenţei şi minciunii, pentru a face loc în lume adevărului; cum el, în secret, determină bărbaţi şi femei să facă bine altora, să suscite reconcilierea unde era ura, să creeze pacea unde domnea duşmănia”.

În procesiunea de Florii - a amintit Pontiful - mărturisim regalitatea lui Cristos, adică îl recunoaştem pe Isus ca „Rege al păcii şi dreptăţii”:
Ins: - „A-l recunoaşte ca Rege înseamnă: a-l accepta ca pe Acela care ne arată calea, de care ne încredem şi pe care îl urmăm. Înseamnă a accepta zi de zi cuvântul său ca criteriu valid pentru viaţa noastră. Înseamnă a vedea în el autoritatea căreia ne supunem. Ne supunem lui, deoarece autoritatea sa este autoritatea adevărului”.
Procesiunea Floriilor - ca şi pentru ucenicii de odinioară - este înainte de toate expresie de bucurie, pentru că putem cunoaşte pe Isus, pentru că el ne dă să fim prieteni ai săi şi pentru că ne-a dat cheia vieţii. Este însă şi expresie a „da-ului” nostru în favoarea lui Isus şi a disponibilităţii noastre de a merge cu el oriunde ne poartă. Îndemnul de la începutul liturgiei de astăzi interpretează în mod just procesiunea şi ca reprezentare simbolică a ceea ce numim „urmarea lui Cristos”. Expresia „urmarea lui Cristos” este o descriere a întregii existenţe creştine în general. În ce consistă ea, s-a întrebat Papa. Ce vrea să spună astăzi în concret „a-l urma pe Cristos?” Conţinutul fundamental al profesiei de ucenic era faptul de a merge cu învăţătorul, a se încrede total în călăuzirea lui. A fi la dispoziţia Domnului devine raţiune de viaţă. Şi ce renuţare comportă aceasta la ceea ce e propriu şi câtă detaşare de sine, o putem recunoaşte în mod foarte clar în unele scene din Evanghelii. Este vorba de o schimbare interioară a existenţei.
Ins: - „Cere ca eu să nu mai fiu închis în eul mei considerând autorealizarea mea raţiunea principală a vieţii mele. Cere ca eu să mă dăruiesc în mod liber unui Altul - pentru adevărul, pentru iubirea, pentru Dumnezeu care, în Isus Cristos, mă precede şi îmi arată calea. Este vorba de decizia fundamentală de a nu mai considera utilitatea şi câştigul, carierea şi succesul ca scop ultim al vieţii mele, dar de a recunoaşte în schimb drept criterii autentice adevărul şi iubirea. Este vorba de alegerea dintre a trăi numai pentru mine însumi sau a mă dărui - pentru lucrul cel mai mare. Şi să considerăm bine că adevăr şi iubire nu sunt valori abstracte; în Isus Cristos ele au devenit persoană. Urmându-l pe el eu intru în serviciul adevărului şi al iubirii. Pierzându-mă mă regăsesc”.
În liturgia şi la procesiunea Floriilor este cântat Psalmul 24 (23), care era şi în Israel o cântare de procesiune folosită la urcarea la muntele templului. „Psalmul - a observat Papa - interpretează urcarea iterioară pentru care urcarea exterioară este o imagine şi ne explică astfel încă o dată ce înseamnă a urca cu Cristos: „Cine se va putea urca pe muntele Domnului”, întreabă Psalmul, şi indică două condiţii esenţiale. Cei care urcă şi vor să ajungă cu adevărat sus, să ajungă până la înălţimea adevărată, trebuie să fie persoane care se întreabă asupra lui Dumnezeu.
Ins: - „Persoane care scrutează în jurul lor pentru a-l căuta pe Dumnezeu, pentru a căuta Faţa lui. Dragi tineri prieteni - cât este de important astăzi tocmai acest lucru: a nu se lăsa purtaţi pur şi simplu încoace şi încolo în viaţă; a nu se mulţumi cu ceea ce toţi gândesc şi spun şi fac. A privi cu atenţi în jurul său în căutarea lui Dumnezeu. A nu lăsa ca întrebarea asupra lui Dumnezeu să se dizolve în sufletele noastre. Dorinţa a ceea ce este mai mare. Dorinţa de a-l cunoaşte pe el - Faţa lui”.

Altă condiţie foarte concretă pentru urcare este aceasta: poate sta în locul cel sfânt „cel care are mâinile nepătate şi inima curată”.
Ins: - „Mâinile nepătate - sunt mâini care nu sunt folosite pentru acte de violenţă. Sunt mâini care nu sunt murdărite de corupţie, de mită. Inimă curată - când inima este curată? Este curată o inimă care nu se preface şi nu se pătează cu minciună şi ipocrizie. Care rămâne transparentă ca apa de zivor, pentru că nu cunoaşte duplicitate. Este curată o inimă care nu se înstrăinează în beţia plăcerii; o inimă a cărei iubire este adevărată şi nu doar pasiune de un moment. Mâini nepătate şi inimă curată: dacă păşim cu Isus, urcăm şi găsim purificările care ne poartă cu adevărat la acea înălţime la care omul este destinat: prietenia cu Dumnezeu însuşi”.

„Deschideţi-vă, porţilor, deschideţi-vă, voi porţi veşnice, ca să intre regele măririi”. În vechea liturgie din Duminica Floriilor preotul, ajuns înaintea Bisericii, bătea puternic cu partea de jos a Crucii procesionale în uşa încă închisă, care în urmă acestor bătăi se deschidea. Era o frumoasă imagine pentru misterul lui Isus Cristos însuşi care, cu lemnul crucii sale, cu forţa iubirii sale care se dăruieşte, a bătut dinspre partea lumii la uşa lui Dumnezeu; dinspre partea unei lumi care nu reuşea să găsească acces la Dumnezeu.
Ins: - „Cu crucea Isus a deschis larg uşa lui Dumnezeu, poarta dintre Dumnezeu şi oameni. Acum ea este deschisă. Dar şi de dinspre cealaltă parte Domnul bate cu crucea sa: bate la porţile lumii, la uşile inimilor noastre, care atât de des şi în aşa mare număr sunt închise pentru Dumnezeu. Şi ne vorbeşte mai mult sau mai puţin astfel: dacă dovezile pe care Dumnezeu în creaţie ni le dă despre existenţa sa nu reuşesc să te deschidă pentru el; dacă cuvântul lui Dumnezeu şi mesajul Bisericii te lasă indiferent - atunci priveşte la mine, la Dumnezeu care pentru tine s-a făcut suferind, care personal pătimeşte cu tine - vezi că eu sufer din iubire pentru tine şi deschide-te mie şi lui Dumnezeu Tatăl.

„Domnul să ne ajute să deschidem uşa inimii, uşa lumii, - este rugăciunea Papei - pentru ca el, Dumnezeul cel viu, să poată veni prin Fiul său în acest timp al nostru, să ajunga în viaţa noastră”.

La terminarea Liturghiei Papa a salutat în diferite limbi pelerinii prezenţi şi în special tinerii.
A amintit porunca lui Cristos, tema celei de a XXII-a Zile Mondiale a Tineretului „Aşa cum v-am iubit eu pe voi, aşa să vă iubiţi unul pe altul”(In 13,34). În fine, a urat tuturor o Spătămână Sfântă bogată în roade spirituale, de trăit în uniune intimă cu Fecioara Maria:
Ins: - „De la ea să învăţăm tăcerea interioară, privirea crucii, credinţa iubitoare pentru a-l urma pe Isus pe calea Crucii, care conduce la lumina bucuroasă a Învierii.
După retragerea în papatul apostolic papa Benedict s-a prezentat şi la fereastra biroului său particular pentru a salutat încă o dată tinerii care continuau să rămână în piaţa San Pietro.
La terminarea Sfintei Liturghii imediat după recitarea antifonului marian Îngerul Domnului, papa Benedict al XVI-lea a dat tuturor binecuvântarea apostolică pe care o extinde la toţi cei care pe calea undelor o primesc în spirit de credinţă.
Ins: - Binecuvântarea apostolică.
 
Aici serviciul nostru audio: RealAudioMP3








All the contents on this site are copyrighted ©.