Nu vă mulţumiţi cu ceea ce gândesc, spun şi fac toţi, dar puneţi-vă întrebările fundamentale
despre Dumnezeu care în Isus Cristos a suferit pentru noi: Benedict al XVI-lea la
Liturghia din Duminica Floriilor şi Ziua Mondială a Tineretului
(RV - 1 aprilie 2007) Mii de tineri au participat duminică în piaţa Sfântul Petru,
într-o răcoroasă zi de primăvară, la Liturghia prezidată de Benedict al XVI-lea în
Duminica Floriilor şi a Patimilor Domnului şi cu ocazia celei de a XXII-a Zile Mondiale
a Tineretului, celebrată anul acesta la nivel diecezan ca etapă ulterioară a drumului
care va duce la ZMT de la Sydney, Australia, în 2008. Papa a invitat tinerii la
curajul de a se opune violenţei şi minciunii, la a nu se mulţumi cu ceea ceea gândesc
sau fac toţi dar la a se întreba asupra lui Dumnezeu pentru a-l urma pe Isus, Rege
al păcii şi dreptăţii, care pentru noi s-a făcut suferind. Ins: - secvenţe
musicale Papa a binecuvântat ramurile de măslin şi de palmier în centrul pieţii
San Pietro, aproape de obeliscul egiptean şi apoi într-o atmosferă de profundă reculegere
a condus sugestiva procesiune a Duminicii Floriilor până la esplanada din faţa bazilicii
vaticane. Benedict al XVI-lea a afirmat că în această procesiune ne asociem mulţimii
ucenicilor care „cu bucurie sărbătorească îl însoţesc pe Domnul la intrarea lui în
Ierusalim. Şi asemenea lor „îl preamărim pe Domnul cu glas tare pentru faptele sale
minunate pe care le-am văzut”. Ins: - „ Da, şi noi am văzut şi vedem încă
minunile lui Cristos: cum el face ca bărbaţi şi femei să renunţe la comodităţile propriei
vieţi şi să se pună total în serviciul celor suferinzi; cum el dă curajul unor bărbaţi
şi femei de a se opune violenţei şi minciunii, pentru a face loc în lume adevărului;
cum el, în secret, determină bărbaţi şi femei să facă bine altora, să suscite reconcilierea
unde era ura, să creeze pacea unde domnea duşmănia”.
În procesiunea de Florii
- a amintit Pontiful - mărturisim regalitatea lui Cristos, adică îl recunoaştem pe
Isus ca „Rege al păcii şi dreptăţii”: Ins: - „A-l recunoaşte ca Rege înseamnă:
a-l accepta ca pe Acela care ne arată calea, de care ne încredem şi pe care îl urmăm.
Înseamnă a accepta zi de zi cuvântul său ca criteriu valid pentru viaţa noastră. Înseamnă
a vedea în el autoritatea căreia ne supunem. Ne supunem lui, deoarece autoritatea
sa este autoritatea adevărului”. Procesiunea Floriilor - ca şi pentru ucenicii
de odinioară - este înainte de toate expresie de bucurie, pentru că putem cunoaşte
pe Isus, pentru că el ne dă să fim prieteni ai săi şi pentru că ne-a dat cheia vieţii.
Este însă şi expresie a „da-ului” nostru în favoarea lui Isus şi a disponibilităţii
noastre de a merge cu el oriunde ne poartă. Îndemnul de la începutul liturgiei de
astăzi interpretează în mod just procesiunea şi ca reprezentare simbolică a ceea ce
numim „urmarea lui Cristos”. Expresia „urmarea lui Cristos” este o descriere a întregii
existenţe creştine în general. În ce consistă ea, s-a întrebat Papa. Ce vrea să spună
astăzi în concret „a-l urma pe Cristos?” Conţinutul fundamental al profesiei de ucenic
era faptul de a merge cu învăţătorul, a se încrede total în călăuzirea lui. A fi
la dispoziţia Domnului devine raţiune de viaţă. Şi ce renuţare comportă aceasta la
ceea ce e propriu şi câtă detaşare de sine, o putem recunoaşte în mod foarte clar
în unele scene din Evanghelii. Este vorba de o schimbare interioară a existenţei. Ins:
- „Cere ca eu să nu mai fiu închis în eul mei considerând autorealizarea mea raţiunea
principală a vieţii mele. Cere ca eu să mă dăruiesc în mod liber unui Altul - pentru
adevărul, pentru iubirea, pentru Dumnezeu care, în Isus Cristos, mă precede şi îmi
arată calea. Este vorba de decizia fundamentală de a nu mai considera utilitatea şi
câştigul, carierea şi succesul ca scop ultim al vieţii mele, dar de a recunoaşte în
schimb drept criterii autentice adevărul şi iubirea. Este vorba de alegerea dintre
a trăi numai pentru mine însumi sau a mă dărui - pentru lucrul cel mai mare. Şi să
considerăm bine că adevăr şi iubire nu sunt valori abstracte; în Isus Cristos ele
au devenit persoană. Urmându-l pe el eu intru în serviciul adevărului şi al iubirii.
Pierzându-mă mă regăsesc”. În liturgia şi la procesiunea Floriilor este cântat
Psalmul 24 (23), care era şi în Israel o cântare de procesiune folosită la
urcarea la muntele templului. „Psalmul - a observat Papa - interpretează urcarea iterioară
pentru care urcarea exterioară este o imagine şi ne explică astfel încă o dată ce
înseamnă a urca cu Cristos: „Cine se va putea urca pe muntele Domnului”, întreabă
Psalmul, şi indică două condiţii esenţiale. Cei care urcă şi vor să ajungă cu adevărat
sus, să ajungă până la înălţimea adevărată, trebuie să fie persoane care se întreabă
asupra lui Dumnezeu. Ins: - „Persoane care scrutează în jurul lor pentru
a-l căuta pe Dumnezeu, pentru a căuta Faţa lui. Dragi tineri prieteni - cât este de
important astăzi tocmai acest lucru: a nu se lăsa purtaţi pur şi simplu încoace şi
încolo în viaţă; a nu se mulţumi cu ceea ce toţi gândesc şi spun şi fac. A privi cu
atenţi în jurul său în căutarea lui Dumnezeu. A nu lăsa ca întrebarea asupra lui Dumnezeu
să se dizolve în sufletele noastre. Dorinţa a ceea ce este mai mare. Dorinţa de a-l
cunoaşte pe el - Faţa lui”.
Altă condiţie foarte concretă pentru urcare este
aceasta: poate sta în locul cel sfânt „cel care are mâinile nepătate şi inima curată”. Ins:
- „Mâinile nepătate - sunt mâini care nu sunt folosite pentru acte de violenţă.
Sunt mâini care nu sunt murdărite de corupţie, de mită. Inimă curată - când inima
este curată? Este curată o inimă care nu se preface şi nu se pătează cu minciună şi
ipocrizie. Care rămâne transparentă ca apa de zivor, pentru că nu cunoaşte duplicitate.
Este curată o inimă care nu se înstrăinează în beţia plăcerii; o inimă a cărei iubire
este adevărată şi nu doar pasiune de un moment. Mâini nepătate şi inimă curată: dacă
păşim cu Isus, urcăm şi găsim purificările care ne poartă cu adevărat la acea înălţime
la care omul este destinat: prietenia cu Dumnezeu însuşi”.
„Deschideţi-vă,
porţilor, deschideţi-vă, voi porţi veşnice, ca să intre regele măririi”. În vechea
liturgie din Duminica Floriilor preotul, ajuns înaintea Bisericii, bătea puternic
cu partea de jos a Crucii procesionale în uşa încă închisă, care în urmă acestor bătăi
se deschidea. Era o frumoasă imagine pentru misterul lui Isus Cristos însuşi care,
cu lemnul crucii sale, cu forţa iubirii sale care se dăruieşte, a bătut dinspre partea
lumii la uşa lui Dumnezeu; dinspre partea unei lumi care nu reuşea să găsească acces
la Dumnezeu. Ins: - „Cu crucea Isus a deschis larg uşa lui Dumnezeu, poarta
dintre Dumnezeu şi oameni. Acum ea este deschisă. Dar şi de dinspre cealaltă parte
Domnul bate cu crucea sa: bate la porţile lumii, la uşile inimilor noastre, care atât
de des şi în aşa mare număr sunt închise pentru Dumnezeu. Şi ne vorbeşte mai mult
sau mai puţin astfel: dacă dovezile pe care Dumnezeu în creaţie ni le dă despre existenţa
sa nu reuşesc să te deschidă pentru el; dacă cuvântul lui Dumnezeu şi mesajul Bisericii
te lasă indiferent - atunci priveşte la mine, la Dumnezeu care pentru tine s-a făcut
suferind, care personal pătimeşte cu tine - vezi că eu sufer din iubire pentru tine
şi deschide-te mie şi lui Dumnezeu Tatăl.
„Domnul să ne ajute să deschidem
uşa inimii, uşa lumii, - este rugăciunea Papei - pentru ca el, Dumnezeul cel viu,
să poată veni prin Fiul său în acest timp al nostru, să ajunga în viaţa noastră”.
La
terminarea Liturghiei Papa a salutat în diferite limbi pelerinii prezenţi şi în special
tinerii. A amintit porunca lui Cristos, tema celei de a XXII-a Zile Mondiale a
Tineretului „Aşa cum v-am iubit eu pe voi, aşa să vă iubiţi unul pe altul”(In 13,34).
În fine, a urat tuturor o Spătămână Sfântă bogată în roade spirituale, de trăit în
uniune intimă cu Fecioara Maria: Ins: - „De la ea să învăţăm tăcerea interioară,
privirea crucii, credinţa iubitoare pentru a-l urma pe Isus pe calea Crucii, care
conduce la lumina bucuroasă a Învierii. După retragerea în papatul apostolic papa
Benedict s-a prezentat şi la fereastra biroului său particular pentru a salutat încă
o dată tinerii care continuau să rămână în piaţa San Pietro. La terminarea Sfintei
Liturghii imediat după recitarea antifonului marian Îngerul Domnului, papa Benedict
al XVI-lea a dat tuturor binecuvântarea apostolică pe care o extinde la toţi cei care
pe calea undelor o primesc în spirit de credinţă. Ins: -Binecuvântarea
apostolică. Aici serviciul nostru audio: