Adevărata credinţă nu este un exerciţiu intelectual ci este cea transmisă public de episcopi. Credinţă şi tradiţie apostolică în Sfântul Irineu, episcop de Lyon, tema catehezei lui Benedict al XVI-lea la audienţa generală

(RV - 28 martie 2007) Credinţa cuprinsă în Evanghelie nu este un privilegiu rezervat câtorva itelectuali, dar se poate ajunge la ea prinpredica episcopilor, succesori ai Apostolilor, începând de la Papa. Celor aproximativ 20 de mii de credincioşi prezenţi miercuri dimineaţă în piaţa Sfântul Petru pentru audienţa generală, Benedict al XVI-lea le-a vorbit despre unicitatea, universalitatea şi inispiraţia divină a creştinismului aşa cum aceste trăsături au fost apărate şi transmise de Sfântul Irineu, episcop de Lyon, deja în anul 200 după Cristos, în timpul ereziei gosticismului.

„Adevărata învăţătură este cea propusă de episcopii care pot dovedi că au primit-o prin intermediul unei tradiţii neîntrerupte de la Apostoli”. Fermitatea acestor cuvinte a permis cu ceva mai puţin de două mii de ani în urmă episcopului Irineu di Lyon să combată gândirea sectară a gnosticilor care umblau predicând un creştinism de tip „elitar, intelectualist”, ce permitea doar la puţini să înţeleagă adăvărurile Evangheliei, lăsând maselor învăţături de mică importanţă.

Benedict al XVI-lea a amintit şi elogiat calităţile acestui episcop din ţinuturile Franţei de azi, unul dintre Părinţii Bisericii definit de Papa „campion al luptei împotriva ereziilor” şi capabil să reafirme „ideea genuină despre tradiţia apostolică”:
Ins: - „Tradiţia apostolică este publică, nu privată sau secretă. Pentru Irineu, nu există nicio îndoială că conţinutul credinţei transmise de Biserică este acela primit de la apostoli şi de la Isus, de la Fiul lui Dumnezeu. Nu există altă învăţătură decât aceasta. De aceea, cine vrea să cunoască adevărata doctrină, este deajuns să cunoască tradiţia care vine de la apostoli şi credinţa vestită oamenilor, tradiţie şi credinţă - sunt cuvintele Sfântului Irineu - au ajuns până la noi prin succesiunea episcopilor”.

În această tradiţie, a amintit Benedict al XVI-lea, „trebuie să se ia în considerare în mod special învăţătura Bisericii Romei, preeminentă şi străveche, care - a spus - are ’mai mare apostolicitate’ pentru îşi trage originea din ’coloanele’ Colegiului apostolic: Petru şi Paul”. Şi de la aceştia, până la episcopii de azi, Tradiţia apostolică prezintă şi un alt caracter: cel al unicităţii”. Pentru a o descrie, Papa s-a servit de chiar cuvintele gândite de Irineu pentru a contrasta poziţiile susţinute de eretici:
Ins: - „Biserica, deşi răspândită în toată lumea, păzeşte cu grijă credinţa apostolilor, ca şi cum ar locui într-o singură casă. În acelaşi mod, crede în acest adevăr ca şi cum ar avea un singur suflet şi aceeaşi inimă. În deplin acord, aceste adevăruri le proclamă, le învaţă şi transmite ca şi cum ar avea o singură gură”.

Tradiţia apostolică, în fine, are o a treia caracteristică fundamentală: este „inspirată de Duhul Sfânt”:
Ins: - „Nu este vorba, în fapt, de o transmitere încredinţată abilităţii unor oameni mai mult sau mai puţin învăţaţi, ci Duhul lui Dumnezeu este cel care garantează fidelitatea transmiterii credinţei. Aceasta este viaţa Bisericii, ceea ce face Biserica mereu proaspătă şi tânără, rodnică de multiple carisme”.

După cateheză şi saluturile particulare, adresate miercurea aceasta în zece limbi, Benedict al XVI-lea a încheiat audienţa generală cu un gând special la Biserica din Sicilia, ai cărei episcopi se află în aceste zile la Roma pentru vizita lor ad Limina Apostolorum, însoţiţi de numeroşi credincioşi. Invitând episcopii insulari, potrivit celebrului pasaj al Sfântului Paul către Timotei, să vestească în întregime Cuvântul lui Dumnezeu, în orice ocazie potrivită şi nepotrivită şi cu reînnoit elan şi fervoare, Papa a adăugat:
Ins: - „Nicio teamă să nu vă surpindă vreodată şi să agite inima voastră a tuturor, dragi fraţi şi surori. Fiţi făuritori de pace în legalitate şi în iubire, oferind lumină oamenilor timpului nostru, care deşi prinşi de grijile vieţii cotidiene, simt rechemarea realităţilor veşnice”.
Ca de obicei, la terminarea audienţei generale, Papa a intonat în cor rugăciunea Tatăl nostru în limba latină şi a dat tuturor binecuvântarea aposatolică, extinzând-o la toţi cei care pe calea undelor o primesc în spirit de c redinţă.
Ins: - Binecuvântarea apostolică.
 
Aici, serviciul nostru audio: