În urmă cu 40 de ani, la 14 şi 19 martie, papa Pius al XI-lea condamna erorile şi
ororile comunismului şi ale nazismului, în două enciclice mereu actuale: istoricul
Pietro Scoppola
RV 19 mar 07. În urmă cu patruzeci de ani, la 19 martie 1937, Pius al
XI promulga enciclica "Divini Redemptoris", în care denunţa erorile şi crimele comunismului.
"Acesta – scria Pius al XI-lea despre comunism – privează persoana umană de orice
demnitate şi de orice sprijin moral în faţa asaltului provocărilor oarbe". Câteva
zile înainte, la 14 martie, în altă enciclică, "Mit brennender Sorge" ("Cu grijă arzătoare"),
pontiful deplora în termeni foarte aspri comportamentul inuman al regimului naţional-socialist.
În acest document, scris nu ca de obicei în latină ci direct în limba germană, papa
condamna în mod răspicat ideologia nazistă. Redacţia centrală a contactat pe
istoricul italian Pietro Scoppola, pentru o lectură a acestor două documente:
Ins
– "Publicarea acestor două documente are loc într-un climat destul de dramatic, care
resimte deja al doilea conflict mondial. Suntem în ajunul acestui eveniment dramatic
care domină istoria secolului XX şi papa Pius al XI-lea pune în scris condamnarea
sa fermă a celor două totalitarisme, cele două "religii seculare": pe de o parte comunismul,
cu "Divini Redemptoris" şi pe de alta nazismul cu "Mit brennender Sorge". Condamnarea
din partea papei este foarte importantă şi printre altele face aluzie la acea enciclică
care nu a mai fost publicată pentru că Pius al XI-lea a murit înainte de a o promulga,
enciclica "Humani Generis Unitas", împotriva rasismului german".
Ce impact
au avut aceste două enciclice? Ins – "Au avut un mare impact în ambientele
în care a putut să ajungă, pentru că, să nu uităm, fie regimul comunist al socialismului
real, cum era în Uniunea Sovietică, fie regimul nazist, nu aveau o presă liberă, nu
permiteau circulaţia liberă a ideilor. În Rusia, apoi, era un climat de persecuţie
religioasă. Aşadar, impactul celor două enciclice a fost puternic la nivelul clasei
de conducere care a ajuns să le cunoască, dar la nivelul marilor mase populare, cunoaşterea
lor a fost, într-un animit mod, redusă de lipsa de libertate".
Ambele enciclice
au fost promulgate la scurt timp una de alta, prima la 14 martie, cealaltă la 19 martie
1937... Ins – "Există o simetrie, voinţa de simetrie, condamnarea totalitarismului
de dreapta, nazismul, care însoţeşte condamnarea totalitarismului de stânga, comunismul,
puse pe acelaşi plan ca regimuri care pretind să absoarbe totul în politică, să facă
din politică valoarea absolută condusă de lideri care au puteri absolute, cum erau,
de o parte, Stalin şi, de alta, Hitler".
La o distanţă de patruzeci de ani,
cum pot fi citite ecourile acestor documente? Ins – "Sunt enciclice de o valoarea
foarte mare pentru că denunţă fenomenul religiei seculare, această pretenţie a politicii
de a deveni totul în viaţa omului, de a înghiţi dimensiunea religioasă; condamnarea
acestei idei, are o mare semnificaţie pentru timpul când a fost pronunţată, dar în
acelaşi timp este şi o avertizare pentru viitor. Aceste enciclice sunt şi astăzi un
punct de reper pentru valorile democraţiei, pentru valorile libertăţii".