Academia Pontificală pentru Viaţă revendică dreptul creştinilor la exercitarea obiecţiei de conştiinţă

(RV – 17 martie 2007) “Pentru ca omul să poată fi călăuzit în judecăţile sale morale de către conştiinţă şi să poată acţiona mereu pentru realizarea binelui, în adevăr, este necesar ca el să se îngrijească de formarea continuă a conştiinţei, pe care s-o alimenteze cu acele valori care corespund demnităţii persoanei umane, justiţiei şi binelui comun”. Este o afirmaţie a recentei Declaraţii finale a celei de-a XIII-a Adunări generale a Academiei Pontificale pentru Viaţă, care a avut loc în Vatican, în luna februarie, cu tema: „Conştiinţa creştină în sprijinul dreptului la viaţă”
„Conştiinţa creştinului, în particular – se spune în Declaraţie – este pe deplin iluminată, în căutarea binelui, de întâlnirea constantă cu Cuvântul lui Dumnezeu, însuşit şi trăit în comunitatea creştină, potrivit învăţăturilor magisteriului Bisericii. Această exigenţă de continuă formare şi aprofundare a conştiinţei devine, în prezent, foarte evidentă în faţa urgenţei atâtor problematici culturale şi sociale ce ating dreptul la viaţă în mediul familial, în asumarea propriilor obligaţii de soţi şi părinţi, în profesii sanitare şi în chestiuni politice”.
Declaraţia subliniază faptul că „nu pot fi ascunse numeroasele dificultăţi cu care se confruntă conştiinţa creştină în exprimarea opiniilor sale şi pe parcursul său formativ, din pricina contextului cultural în care îşi trăiesc viaţa credincioşii, un context în care se experimentează criza 'autorităţii', pierderea credinţei şi, deseori, tendinţa de refugiere în forme extreme de raţionalism. O altă coordonată care pune la încercare conştiinţa creştină este reprezentată de reglementările juridice în vigoare – rezultatul presiunilor puternice din partea unor grupuri coalizate şi influente – care, fie sub formă de norme, fie sub formă de sentinţe judecătoreşti, au dat cale liberă unor delicte care erau penalizate înainte. Acum se prevăd excepţii la dreptul individual la viaţă, se legitimează din ce în ce mai mult diferite atentate împotriva vieţii umane, ajungându-se de fapt la a nu mai considera viaţa ca fiind fundamentul oricărui drept al persoanei umane şi la a nega faptul că respectul datorat demnităţii oricărei persoane umane este fundamentul libertăţii şi al responsabilităţii.
„În domeniul sanitar – precizează comunicatul – capătă, în prezent, o deosebită importanţă datoria exercitării unei curajoase obiecţii de conştiinţă – din partea medicilor, asistenţilor medicali, farmaciştilor, a personalului administrativ, a judecătorilor, parlamentarilor şi a altor figuri profesionale implicate în tutelarea vieţii umane individuale – faţă de normele care ar putea prescrie punerea în pericol a ocrotirii vieţii. Recursul la obiecţia de conştiinţă, într-un climat de toleranţă ideologică, ar trebui să fie favorizat dar, fiind perceput ca o critică, este considerat ca fiind un element destabilizator şi nu este acceptat”. Declaraţia subliniază că exercitarea dreptului la obiecţia de conştiinţă este cu mult mai dificilă pentru profesiile sanitare pentru că acest drept este recunoscut persoanelor individuale şi nu structurilor spitaliceşti. De aceea este necesară o mobilizare la nivel politic pentru elaborarea unei legislaţii care să completeze articolul 18 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, proclamată de Naţiunile Unite în 1948, privind garantarea dreptului exercitării obiecţiei de conştiinţă, în deplină libertate şi fără riscul unor discriminări. Declaraţia propune aprofundarea învăţăturilor enciclicei Evangelium Vitae privind obiecţia de conştiinţă, în particular privind adeziunea creştinilor la programe politice care să respecte viaţa umană de la concepere până la sfârşitul ei natural.