Preotul angajat în taina spovezii, să fie el însuşi animat de tensiunea spre sfinţenie:
Benedict al XVI-lea a întâlnit vineri 600 de preoţi
RV 16 mar 07. "Într-o lume, precum cea de astăzi, în care nu puţini
consideră că pot face abstracţie de Dumnezeu, preoţii trebuie să facă să redescopere
în sacramentul pocăinţei iubirea milostivă a Domnului": a afirmat Benedict al XVI-lea
primind vineri în Sala Clementină circa 600 de preoţi participanţi la cursurile despre
administrarea tainei spovezii (Forul Intern), organizate în aceste zile de Penitenţieria
Apostolică.
Ins – "Prin acţiunile şi cuvintele sacramentale, preoţii fac vizibilă
în mod deosebit iubirea lui Dumnezeu, care s-a arătat din plin în Cristos. În administrarea
sacramentului iertării şi reconcilierii, aminteşte Catehismul Bisericii Catolice,
preotul acţionează ca semn şi instrument al iubirii milostive a lui Dumnezeu faţă
de cel păcătos".
Este un mister de iubire, ceea ce se întâmplă în sacramentul
pocăinţei, a afirmat Sf. Părinte, este acea iubire de care toţi au nevoie, care se
manifestă şi în misterul Crucii, dar care conduce la adevărata pace cu Dumnezeu, cu
noi înşine şi cu aproapele. "Numai din acest izvor spiritual, a afirmat, este posibil
să scoatem acea energie interioară indispensabilă pentru a învinge răul şi păcatul
în lupta fără răgaz care marchează pelerinajul nostru pământesc către patria cerească".
Lumea contemporană, a observat papa, continuă să prezinte atâtea contradicţii,
mulţi par condamnaţi să înfrunte situaţii dramatice de vid existenţial, la care se
adaugă violenţa şi solitudinea care gravează pe sufletul omului:
Ins – "Vedem
o umanitate care ar vrea să fie autosuficientă, unde nu puţini consideră că aproape
ar face abstracţie de Dumnezeu ca să poată trăi bine... astăzi pare să se fi pierdut
'simţul păcatului', dar a crescut în schimb 'complexul de culpă'.
Eliberarea
inimii de acest jug al morţii, o poate face numai Cel care murind a învins pentru
totdeauna puterea răului prin atotputernicia iubirii divine. "Preotul, în sacramentul
mărturisirii, este instrumentul acestei iubiri milostive a lui Dumnezeu, pe care o
invocă în formula dezlegării păcatelor". Îndatorirea preotului şi a confesorului este
în principal aceea de a conduce pe fiecare să simtă experienţa iubirii lui Cristos,
să facă să transpară, din cuvinte şi din modul în care îl întâmpină pe penitent, iubirea
milostivă a lui Dumnezeu, să-l primească pe penitentul căit, să-l ajute să se ridice
din păcat, să-l încurajeze să se schimbe fără să mai facă niciun pact cu forţele răului
ci păşind de fiecare dată din nou pe drumul către desăvârşirea evanghelică:
Ins
– "Toate acestea comportă ca preotul angajat în sacramentul pocăinţei să fie însufleţit
el însuşi de o tensiune constantă spre sfinţenie. Pentru a duce la îndeplinire această
misiune importantă, unit lăuntric cu Domnul, preotul să rămână fidel faţă de Magisteriul
Bisericii în ce priveşte doctrina morală, conştient că legea binelui şi a răului nu
este determinată de situaţii ci de Dumnezeu".