Congregaţia pentru Doctrina Credinţei semnalează erori în două scrieri ale unui preot iezuit spaniol din El Salvador

(RV - 14 martie 2007) Congregaţia pentru Doctrina Credinţei a publicat o Notificare privind unele opere ale preotului Jon Sobrino din Societatea lui Isus. Preotul iezuit s-a născut în urmă cu 68 de ani în Spania şi trăieşte de 50 de ani în El Salvador. „Mai multe propoziţii” ale părintelui Sobrino - afirmă Notificarea - „pot dăuna credincioşilor din cauza caracterului lor eronat şi periculos”: între acestea, conceptul de Biserică a săracilor şi de opoziţie exclusivă în favoarea lor, negarea valorii normative a afirmaţiilor Noului Testament şi ale marilor Concilii ale Bisericii antice punând la îndoială puncte cruciale de credinţă, precum divinitatea lui Isus Cristos, Întruparea Fiului lui Dumnezeu, relaţia lui Isus cu Împărăţia lui Dumnezeu, autoconştiinţa sa şi valoarea mântuitoare a morţii sale.
Operele în chestiune sunt două: Jesucristo liberador. Lectura històrica- teològica de Jesùs de Nazaret (Jesucristo) şi La fe en Jesucristo. Ensayo desde las vìctimas (La fe).
Pentru ce Congregaţia pentru Doctrina Credinţei a intervenit cu această Notificare asupra celor două cărţi ale părintelui Jon Sobrino, răspunde preotul Donato Valentini, teolog profesor.
Ins: - „Pentru că este sarcina şi datoria ei precisă de a interveni. De fapt, serviciul Papei pe care Congregaţia pentru Doctrina Credinţei e chemată să-l desfăşoare este acela de a colabora cu el în promovarea şi tutelarea doctrinei asupra credinţei şi moravurilor Poporului lui Dumnezeu, mai ales ale celor mai simpli şi săraci. Ea a intervenit printr-o Notificare pentru „a oferi credincioşilor o judecată sigură, bazată pe doctrina eclezială autentică”; după un atent examen preliminar al scrierilor părintelui Sobrino şi urmând regulamentul special pentru examinarea doctrinelor; după un respectuos dialog cu părintele Jon Sobrino şi cu aprobarea din partea Papei, în data de 13 octombrie 2006, Congregaţia a intervenit punând în evidenţă, în cele două scrieri ale părintelui Jon Sobrino „mai multe propoziţii ce pot dăuna credincioşilor din cauza conţinutului eronat şi periculos”. Asemenea propoziţii privesc premisele teologice ale reflecţiei sale teologice şi conţinutul doctrinar”.
Care sunt „defectele” la nivel de metodă teologică relevate de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei în cele două scrieri ale părintelui Jon Sobrino?
Ins: - „Părintele Sobrino dă importanţă experienţei, se precizează din partea Congergaţiei: experienţă da, dar ’citită’ potrivit doctrinei autentice a Bisericii. Părintele Sobrino afirmă că „Biserica săracilor” este locul eclezial pentru a-l interpreta pe Cristos şi pentru a pune bazele Cristologiei. Se răspunde: Biserica trebuie, desigur, să acorde atenţie şi iubire, în mod deosebit, dar nu exclusiv, săracilor. Însă locul teologic fundamental pentru cunoaşterea învăţăturii Bisericii este credinţa apostolică potrivit Tradiţiei vii a Bisericii. Părintele Sobrino susţine că formulele dogmatice ale Conciliilor sunt „limitate şi periculoase”. Se notează: ele sunt mărginite în ceea ce priveşte conţinutul lor; nu spun totul, nici nu pot să-l spună. Dar, pentru carisma Magisterului bisericesc, exprimă realmente adevăruri creştine şi nu sunt ’periculoase’ pentru reala cunoaştere bisericească a Cuvântului. Se observă că ’defectele’ metodologice în cele două scrieri ale părintelui Sobrino sunt la originea unor erori ale sale despre Cristos”.
Din punct de vedere al conţinutului, care sunt, potrivit Notificării, erorile privind divinitatea lui Cristos şi Întruparea Fiului lui Dumnezeu?
Ins: - „Întâi: contrar doctrinei catolice, părintele Sobrino scrie că în Noul Testament divinitatea lui Isus Cristos este prezentată doar în germene; nu consideră cu claritatea necesară că în pasaje ale Noului Testament este afirmată dumnezeirea lui Isus în sens strict şi că, deaceea, dezvoltarea dogmatică este într-o evidentă continuitate cu Noul Testament. Cât priveşte Întruparea Fiului lui Dumnezeu, părintele Sobrino ’stabileşte o distincţie între Fiul şi Isus, care sugerează cititorului prezenţa a două subiecte, a doi indivizi în Cristos: Fiul asumă realitatea lui Isus; Fiul experimentează umanitatea, viaţa, destinul şi moartea lui Isus. Nu reiese în mod clar că Fiul este Isus şi Isus este Fiul”. Doi: contrar notei teologice greşite a „omului asumat” în care autorul pare să se situeze, credinţa catolică afirmă unitatea persoanei lui Isus în două naturi, cea divină şi cea umană (Conciliile din Efes şi mai ales de la Calcedon). Isus din Nazaret este Dumnezeu adevărat şi om adevărat. Unitatea persoanei lui Cristos ’în două naturi’ este în Isus temeiul aşa-zisei comunicatio idiomatum, adică ’posibilitatea de a referi proprietăţile dumnezeirii la umanitate şi invers’. Numai pe baza acestei posibilităţi, Maria este ’născătoare de Dumnezeu’, Mama lui Dumnezeu (Conciliul de la Efes)”.
Care sunt, potrivit Notificării Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, erorile care urmează din precedenta viziune cristologică greşită a părintelui Sobrino?
Ins: - „În Notificare, se evidenţiază trei din ele: relaţia lui Isus cu împărăţia lui Dumnezeu, autoconştiinţa lui Isus şi valoarea mântuitoare a morţii sale. Întâi: părintele Sobrino ’afirmă, desigur, existenţa unei relaţii speciale dintre Isus Cristos (mediador) şi Împărăţia lui Dumnezeu (mediaciòn), întrucât Isus este mijlocitorul definitiv, ultim şi escatologic al Împărăţiei’. Însă ’Isus şi Împărăţia sunt distincte în aşa fel încât legătura dintre cei doi termeni apare lipsită de conţinutul său special şi de particularitatea sa’. Notează Congregaţia: într-un anumit mod Împărăţia lui Dumnezeu se identifică cu Isus; ea este de fapt prezentă şi se împlineşte în el. În afară de aceasta, având în vedere dumnezeirea lui Cristos, medierea sa mântuitoare este singulară, unică, adică proprie doar lui Isus, şi este absolută şi universală (Declaraţia ’Dominus Iesus’). Doi: părintele Sobrino afirmă că Isus din Nazaret este un ‚credincios ca fiecare dintre noi’. Se observă: aceasta nu salvează relaţia filială deosebită a lui Isus cu Tatăl; fiind Isus Fiul lui Dumnezeu făcut om, el are, încă din prima clipă a existenţei sale, o viziune directă şi imediată a Tatălui, o viziune beatifică. Trei: părintele Sobrino emfatizează din moartea lui Isus valoarea exemplarităţii, a exemplului şi nu afirmă suficient de clar valoarea ei salvatoare efectivă. În felul acesta, se relevă în Notificare, moartea lui Isus din Nazaret are desigur o valoare exemplară, dar nu numai exemplară; fiind Dumnezeu făcut om are şi o valoarea mântuitoare singulară, deosebită: este cauză de mântuire pentru toţi oamenii. Isus, repetăm, este Dumnezeu adevărat şi om adevărat”.

Aici, serviciul nostru sonor parţial: