Convertirea la Dumnezeu salvează omul şi societatea şi îi ajută să înfrunte cu succes răul şi dizgraţiile vieţii: Benedict al XVI la rugăciunea Îngerul Domnului

(RV - 11 februarie 2007) Omenirea din orice timp are nevoie de convertire la Dumnezeu deoarece convertirea învinge răul din rădăcină şi permite omului şi societăţii să se amelioreze şi să se deschidă spre virtutea speranţei. În schimb, persoanele şi societatea care nu se pun niciodată în discuţie „au ca unic destin final ruina”. Cu aceste consideraţii, Benedict al XVI-lea s-a adresat duminică celor apriximativ 60 de mii de persoane care la prânz s-au reunit în piaţa San Pietro pentru recitarea împreună a rugăciunii Îngerul Domnului şi pentru a asculta cuvântul de învăţătură rostit de pontif.
Ins: - aplauze din Piaţa Sfântul Petru
A se converti nu înseamnă a scăpa de rău, ci a-l înfrunta astfel încât situaţia de cădere să fie prevenită sau învinsă cu binele. Chiar dacă nu întotdeauna se pot evita consecinţele răului, convertirea readuce mereu pace în sufletul omului. Deci, converirea la Dumnezeu este un act realist şi nu moralizator. Este învăţătura pe care Benedict al XVI-lea a tras-o din Evanghelia Duminicii a treia din Postul Mare după calendarul roman sau latin, repropunând-o credincioşilor reuniţi la amiază pentru tradiţionala rugăciune în limba latină Angelus Domini - Îngerul Domnului.

Două sunte faptele din cronica momentului, a amintit pontiful, care stau la originea acestei pagini din Evanghelia după Sfântul Luca: o revoltă a unor galileeni înnăbuşită în sânge de Pilat şi prăbuşirea unui turn la Ierusalim care a provocat 18 morţi. Isus, comentând acele fapte, răstoarnă mentalitatea vremii care considera orice dizgraţie, accidentală sau cauzată de om, consecinşa directă a unei grave culpe personale. Galileenii morţi în cele două circumstanţe dramatice nu sunt însă mai vinovaţi decât toţi ceilalţi, obiectează Isus, care conclude în mod perentoriu: „Dar dacă nu vă veţi întoarce, veţi pieri toţi la fel”.
Ins: „Iată, deci, punctul la care Isus vrea să-i poarte pe ascultătorii săi: necesitatea convertirii. Nu o propune în termeni moralizatori, ci realişti, ca singurul răspuns adecvat întâmplărilor care pun în criză certitudinle omeneşti. În faţa anumitor dizgraţii - avertizează Isus - nu serveşte să descarci vina asupra victimelor. Adevărata înţelpeciune este mai curând a se lăsa interpelaţi de precarietatea existenţei şi a asuma o atitudine de responsabilitate: a face pocăinţă şi a ne ameliora viaţa”.
„Aceasta este înţelepciune, acesta este răspunsul cel mai eficace în faţa răului, la orice nivel, interpersonal, social şi internaţional”, a afirmat Benedict al XVI-lea care a relevat că. Cristos invită la a răspunde răului înainte de toate printr-un examen de conştiinţă şi prin angajarea în purificarea propriei vieţi. Altminteri - spune - vom pieri, vom pieri toţi în la fel. De fapt, persoanele şi societăţile care trăiesc fără să se pună niciodată în discuţie au ca unic destin final ruina”.
În schimb convertirea, a observat Papa:
Ins: - „Deşi neferind de probleme şi de nenorociri, permite a le înfrunta în „mod” diferit. Înainte de toate ajută la a preveni răul, dezamorsând anumite ameninţări ale sale. Şi, în orice caz, permite să învingem răul cu binele, dacă nu întodeauna pe planul faptelor - care uneori sunt independente de voinţa noastră - în mod cert pe cel spiritual. În sinteză: convertirea învinge răul în rădăcina sa care este păcatul, chiar dacă nu întotdeauna poate evita consecinţele”.
E nevoie „ de un serios examen de conştiinţă”, a insitat Sfântul Părinte, precum şi de angajare pentru purificarea propriei vieţi.
Ca de obieci, pontiful a încheiat alocuţiunea duminicală invocând ajutorul Macii Domnului pentru a redescoperi „frumuseţea convertirii”.
Ins: - „Să ne ajute să înţelegem că a face pocăinţă şi a îndrepta conduita proprie nu este simplu moralism, ci calea cea mai eficace pentru a schimba în mai bine pe sine înşişi şi societatea. Exprimă foarte bine aceasta o fericită maximă: A aprinde un pai de chibrit valorează mai mult decât a blestema întunericul”.

După recitarea anitfonului marian, Benedict al XVI-lea a adresat saluturi în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană.
În salutul pentru pelerinii polonezi, papa Benedict s-a referit ca şi în ultimele două duminici, în ceea ce priveşte conţinutul, la Ziua de rugăciune şi pocăinţă proclamată de Biserica din Polinia în ziua de Miercurea Cenuşii, la începutul Postului Mare.
„Evanghelia de astăzi ne cheamă la convertire. Este necesar examenul de conştiinţă pentru a cunoaşte starea sufletului, umilinţa pentru a recunoaşte vina, credinţa în milostivire pentru a cere iertare lui Dumnezeu şi fraţilor, şi iubirea pentru a adera din nou la adevăr, la bine şi frumos. Să cerem de la Dumnezeu aceste daruri ale Spiritului”.

Iată şi Binecuvântarea apostolică invocată de Benedict al XVI-lea la întâlnirea duminicală cu credincioşii pentru rugăciunea Îngerul Domnului, binecuvântare ce ajunge pe calea undelor la toţi ascultătorii noştri.

Aici, serviciul nostru audio: