Femeia în istoria creştinismului, prezenţă adesea ascunsă dar forţă de reînnoire în Biserică

(RV - 8 februarie 2007) Trebuie depuse eforturi sporite pentru a schimba în mai bine condiţia femeii la toate nivelurile societăţii. Este apelul secretarului general al ONU, Ban Ki-moon, cu ocazia lui 8 martie 2007, Ziua Internaţională a Femeilor. Recent şi Benedict al XVI-lea a adresat un gând universului feminin. „Istoria creştinismului ar fi avut o dezvoltare foarte diferită dacă nu ar fi existat aportul generos al multor femei”, a spus Papa în una din ultimele audienţe generale, amintind rolul preţios desfăşurat de multe figuri feminine în răspândirea Evangheliei. Dar care este contribuţia specifică pe care femeile au oferit-o Bisericii? Încearcă să răspundă profesoara Giulia Paola Di Nicola de la catedra de Sociologie a Familiei din cadrul Universităţii din Chieti, Italia:
Ins: - „În istoria Bisericii, femeile au fost întotdeauna nu numai prezente, dar influente. Această influenţă este adesea ascunsă. Nu întodeauna, dar de cele mai multe ori este ascunsă, dar decisivă. Am impresia că ori de cât ori Biserica se găseşte aproape de prăpastie, se ridică o femeie pentru a o întări, reînnoi şi regenra: este pactul legământului pe care Dumnezeu l-a făcut cu Maria, care începe să devină efectiv în Biserică mai ales după moartea lui Isus. După deruta ucenicilor, care nu mai ştiu ce să facă, Maria îndeplineşte rolul de „liant”, ca şi cum ar regenra speranţa. Şi aşa, ori de câte ori sunt probleme. Dar există alte femei care au avut cumva acelaşi rol. Mă gândesc la Ioana d’Arc, mă gândesc la Ecaterina din Siena, la Tereza din Lisieux...Papa Benedict al XVI-lea a citat femeile din primele timpuri, care au contribuit prin slujirea lor. Mi se pare că acest Papă caută să dea mai mare vizibilitate „carismei” care este specifică femeilor”.
În ce sens?
Ins: - „Femeile, mi se pare, ştiu să facă un lucru mai bine decât alte categorii, adică să rămână unite cu Biserica, aproape visceral, instinctiv, ştiind să asculte, dar conştiente totuşi că există ceva ce merge dincolo, fiind mai mare. Semnul maternităţii care stă în trupul femeii, semnul maternităţii care este în Maria, este prezent şi în Biserică. Această femeie care regenerează continuu persoanele în criză sau care se încred în ea...Consider că, femeia unită cu Dumnezeu este o forţă, foarte incisivă”.
„Bărbat şi femeie i-a creat, după chipul lui Dumnezeu i-a creat”, citim în cartea Genezei. Vrem să vorbim despre femeie ca despre o creatură deopotrivă cu bărbatul...
Ins: - „Fiecare este chipul lui Dumnezeu. Nu există o imagine privilegiată - bărbatul - şi apoi un chip al chipului - femeia - un fel de chip secundar, de imagine secundară. Nu cred că aceasta corespunde planului lui Dumnezeu. Realitatea este că suntem omenşete limitaţi, bărbat şi femeie. Această limită a lor constituie frumuseţea raportului bărbat-femeie. Nu ar exista gustul reciprocităţii dacă nu am fi diferiţi. Şi acest lucru este important: o mare umilinţă din parte amândurora. Pagina biblică este o amintire, un avertisment: „Luaţi aminte că Dumnezeu este modelul, noi nu ne cunoaştem bine”. Prin urmare, acest chip al lui Dumnezeu este ceva ce trebuie descoperit mereu, şi niciodată nu este descopert în întregime. Dumnezeu rămâne, trebuie să rămână, un mister iar fiinţa umană care este după chipul său, trebuie, oarecum, să rămână misterioasă. Aceasta este fascinaţia, frumuseţea - uneori cutremurătoare - a raportului cu alteritatea”.
 
Aici, serviciul nostru audio: