Transfigurarea în rugăciune împreună cu Isus ca pregătire la Paştele Învierii
(RV - 4 martie 2007) Pentru creştin, rugăciunea nu este un
accesoriu, ceva facultativ; rugăciunea creştinului consistă
în a-şi conforma propria voinţă cu cea a lui
Dumnezeu; nu înseamnă o evadare din realitatea zilnică şi de la responsabilităţile
pe care ea le comportă, dimpotrivă, înseamnă a şi le asuma
până la capăt: a subliniat papa Benedict al XVI-lea, duminică la întâlnirea
cu credincioşii pentru rugăciunea „Îngerul Domnului” comentând episodul Schimbării
la Faţă propus la Liturghia duminicală în povestirea Evanghelistului Luca. Papa a
mulţumit tuturor celor care săptămâna trecută l-au însoţit în timpul Exerciţiilor
spirituale de Postul Mare şi a invitat credincioşţii să consacre mai mult spaţiu rugăciunii
şi reculegerii în acest timp de pocăinţă ca pregătire la sărbătoarea Paştelui. A anunţat
de asemenea că sâmbăta viitoare, 10 martie, va prezida o priveghere mariană în aula
Paul al VI-lea din Vatican pentru studenţii din Roma şi din alte ţări europene şi
asiatice uniţi prin legăturile radio-televizive.
Aşadar, după o săptămână de
Exerciţii spirituale de Postul Mare, în care au fost suspendate toate audienţele,
papa Benedict al XVI-lea a întâlnit din nou duminică mii de credincioşi, romani şi
pelerini, reuniţi la prânz în Piaţa San Pietro pentru rugăciunea mariană „Îngerul
Domnului”. Numeroasa participare a pelerinilor la întâlnirea cu Sfântul
Părinte a fost favorizată şi de sosirea timpurie a primăverii. Ins:
- „Dragi fraţi şi surori, în actuala duminică a doua din Postul Mare, evanghelistul
Luca subliniază că Isus s-a urcat pe munte „ca să se roage” împreună cu apostolii
Petru, Iacob şi Ioan şi, „pe când se ruga” (9,29), s-a petrecut misterul luminos al
transfigurării sale. Astfel, pentru cei trei Apostoli, a se urca pe munte a însemnat
implicarea lor în rugăciunea lui Isus, care se retrăgea adeseori în rugăciune, mai
ales în zorii zilei sau după asfinţit, şi uneori toată noaptea. Însă numai cu acea
ocazie, pe munte, a voit să le arate prietenilor săi lumina interioară de care era
pătruns atunci când se ruga: faţa sa - citim în Evanghelie - s-a luminat iar hainele
sale au lăsat să transpară splendoarea Persoanei divine a Cuvântului întrupat (cfr
Lc 9,29). Apoi, papa s-a referit la un alt amănunt, propriu povestirii Sfântului
Luca, ce merită să fie subliniat: adică indicaţia obectului conversaţiei lui Isus
cu Moise şi cu Ilie, care au apărut alături de Cel transfigurat. Ei - povesteşte evanghelistul
- „vorbeau despre sfârşitul lui (în greacă éxodos), care urma să-l împlinească la
Ierusalim” (9,31).În alte cuvinte… Ins: - “…Isus ascultă de Lege şi de Profeţi
care îi vorbesc despre moartea şi învierea sa. În dialogul său intim cu Tatăl, el
nu iese din istorie, nu se sustrage de la misiunea pentru care a venit în lume, chiar
dacă ştie că pentru a ajunge la slavă va trebui să treacă prin Cruce. Din contra,
Cristos intră mai profund în această misiune, aderând cu toată fiinţa sa la voinţa
Tatălui, şi ne arată că... Ins: - „... adevărata rugăciune consistă tocmai
în a uni voinţa noastră cu cea a lui Dumnezeu. De aceea, pentru un creştin, a se ruga
nu înseamnă a evada din realitate şi de la responsabilităţile pe care le comportă,
ci a le asuma până la capăt, încrezându-se în iubirea fidelă şi inepuizabilă a Domnului.
Prin urmare, evenimentul transfigurării este, paradoxal, agonia din Ghetsemani (cfr
Lc 22,39-46). În apropierea iminentă a pătimirii, Isus îi va experimenta angoasa
mortală şi se va încredinţa voinţei divine; în acel moment, rugăciunea sa va fi chezăşie
de mântuire pentru noi toţi. De fapt, Cristos îl va ruga stăruitor pe Tatăl ceresc
„să-l scape de la moarte” şi, cum scrie autorul Epistolei către Evrei „a fost ascultat
datorită evlaviei sale” (5,7). Dovadă a acestei ascultări este învierea”. În continuare,
Sfântul Părinte a subliniat în mod clar: Ins: - „Rugăciunea nu este un accesoriu,
un optional, dar este problemă de viaţă sau de moarte. Numai cine se roagă, adică
cine se încrede în Dumnezeu cu iubire filială, poate intra în viaţa veşnică, care
este Dumnezeu însuşi”.
Ca de obicei, în finalul alocuţiunii, papa Benedict
şi-a îndreptat gândul spre Maica Domnului. „În acest timp al Postului mare, să-i cerem
Mariei, Mama Cuvântului întrupat şi Maestră de viaţă spirituală, să ne înveţe să ne
rugăm aşa cum făcea Fiul său, pentru ca existenţa noastră să fie transformată de lumina
prezenţei sale”.
După recitarea antifonului marian „Angelus”, papa Benedict
a mulţumit tuturor celor care, zilele trecute, l-au însoţit cu rugăciunea în timpul
Exerciţiilor spirituale. Apoi, un îndemn salutar: Ins: - „Încurajez
pe toţi, în acest timp al Postului Mare, să caute tăcerea şi reculegerea, pentru a
lăsa mai mult spaţiu rugăciunii şi meditaţiei Cuvântului lui Dumnezeu”. În continuare
pontiful a anunţat că „sâmbăta viitoare, 10 martie, la ora 16, în aula Paul al VI-lea”,
va prezida o priveghere mariană destinată tinerilor universitari din Roma. Vor participa
la ea, graţie legăturilor prin radio şi televiziune, şi numeroşi studenţi din alte
ţări ale Europei şi Asiei. Papa a spus că „vom invoca mijlocirea Mariei, Sedes
Sapientiae - Scaunul Înţelepciunii, pentru ca Domnul să trimită martori ai adevărului
evanghelic pentru a construi civilizaţia iubirii în aceste două Continente şi în lumea
întreagă”.
După recitarea antifonului marian Angelus, papa Benedict
al XVI-lea a adresat saluturi particulare în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă,
croată, polonă şi italiană.
Iată şi binecuvântarea apostolică invocată de
papa Benedict al XVI-lea duminică la întâlnirea cu credincioşii reuniţi la amiază
în Piaţa San Pietro pentru tradiţionala rugăciune mariană „Îngerul Domnului”. Ins:
- Binecuvântarea apostolică. Aici, serviciul nostru
audio: