Dumnezeu este sensul ultim al omului şi al universului, nu un apendice de care te poţi folosi după bunul plac

(RV – 3 martie 2007) Legătura dintre ştiinţă şi raţiune a constituit esenţa discursului cardinalului Camillo Ruini, vicarul Sanctităţii Sale pentru dieceza de Roma, care a deschis, vineri, 2 martie, Forumul proiectului cultural al Conferinţei Episcopale Italiene, ajuns la cea de-a 8-a ediţie.
„Raţiune, ştiinţe şi viitorul civilizaţiilor” este tema dezbătută, timp de două zile, de aproximativ 150 de intelectuali catolici din Italia, care şi-au propus să analizeze, în mod aprofundat, discursul rostit de papa Benedict al XVI-lea la ce-a de-a 4-a Reuniune naţională a Bisericii din Italia, desfăşurată la Verona, în octombrie 2006.
Întâlnirea dintre credinţă şi raţiunea zilelor noastre este marele obiectiv al pontificatului lui Benedict al XVI-lea, spre acelaşi scop fiind orientat şi proiectul cultural al Bisericii din Italia, a subliniat cardinalul Ruini, spunând:
INS – „Marea temă a adevărului, a frumuseţii şi a trăirii creştinismului trebuie să fie aprofundată, să fie trăită şi apoi propusă în contextul actual şi în viitor, mai ales în raport cu gândirea şi cu normele etice ale Occidentului neo-iluminist, care încearcă să extindă pentru tot secularizarea ce-i este caracteristică”.
„Credinţa în Isus să ofere în continuare sensul de orientare în viaţă, fiind o călăuză spre viitor pentru naţiunea italiană”, a exortat preşedintele Conferinţei Episcopale Italiene care a amintit caracterul popular pe care l-a avut, în Italia, credinţa catolică, dar care suferă schimbări în actualul climat cultural când „omul este prizonier al propriilor interese ce îl exclud pe Dumnezeu şi ignoră principiile etice”. Motivul?
INS – „Cele ce-l privesc pe Dumnezeu nu sunt doar teoretice, ci sunt eminamente practice, cu urmări în toate aspectele vieţii. De fapt, suntem constrânşi să alegem între două alternative, ce au fost individualizate de Pascal: sau alegem să trăim ca şi cum Dumnezeu nu ar exista sau, dimpotrivă, considerându-i existenţa, Dumnezeu devine realitatea decisivă a existenţei noastre”.
Aşadar, în viaţa omului, „prezenţa lui Dumnezeu nu este neglijabilă, asemenea unui apendice pe care poţi să-l adaugi sau să-l înlături după bunul plac, fără ca nimic să se schimbe, ci este originea şi sensul ultim al omului şi al universului”, a spus cardinalul Ruini, atrăgând atenţia asupra riscurilor absolutizării relativismului.

Aici, serviciul nostru audio: