Petru Damian, un sfânt temut de cei obişnuiţi cu ocaua mică

(RV – 27 februarie 2007) Biserica celebrează o mie de ani de la naşterea – în 1007 – a Sfântului Petru Damian, călugăr camaldolez, teolog, episcop, cardinal şi diplomat în serviciul Sfântului Scaun; o personalitate în care acţiunea şi contemplaţia s-au împletit în mod fericit. Celebrările în memoria sa au început duminică, 25 februarie, în localitatea italiană Faenza unde, în 1072, a murit Sfântul Petru Damian.
Chiar şi după o mie de ani, acest sfânt continuă să fie actual şi să ne înveţe. Ce anume? Aflăm de la părintele Innocenzo Gargano, prior al mănăstirii „Sfântul Grigore” de pe colina Celio din Roma.
INS – „Faptul că nu poţi fi teolog fără o profundă experienţă de credinţă şi de rugăciune. Al doilea mesaj transmis de Sfântul Petru Damian este acesta: a gândi în mod teologic înseamnă să vezi dincolo de ceea ce te învaţă ştiinţa. De aceea poezia – care te transportă peste graniţa impusă de ştiinţă – este modul cel mai eficient de a face teologie şi de a mărturisi credinţa. Limbajul teologiei te pune în contact cu misterul, te face conştient de faptul că cele cel privesc pe Dumnezeu – care este inefabil – depăşesc limitele ştiinţei, chiar dacă se încearcă o explicaţie ştiinţifică a misterului divin”.
Sunt de interes, în prezent, scrierile acestui sfânt care s-a născut acum o mie de ani?
INS – „Sfântul Petru Damian s-a ocupat de multe domenii, dar de mare impact asupra cititorului este autenticitatea morală şi spirituală a acestuia, coerenţa din viaţa lui, faptul că nu trata în mod uşuratic sacrul, misterul şi credinţa”.
Cât despre misiunea sa de consilier al papilor?
INS – „Sfântul Petru Damian este omul căruia ceilalţi nu-i sunt indiferenţi, un om al rugăciunii, al meditaţiei, atent la exigenţele Evangheliei, ceea ce înseamnă, în două cuvinte, refuzarea compromisului. Dacă „gramatica vieţii este Cristos” – cum spunea Petru Damian – atunci totul în viaţă se raportează doar la Cristos”.
Sfântul Petru Damian a condamnat, deseori, anumite comportamente greşite, chiar şi din interiorul Bisericii.
INS – „Da, de exemplu, când a luptat împotriva simoniacilor sau când s-a opus acelora care frecventau Biserica doar din motive de carierism; tot el s-a împotrivit preoţilor care voiau să fie, în acelaşi timp, oameni ai lui Dumnezeu şi sclavi ai slăbiciunilor trupeşti, învăţându-i că, alegând să-l urmezi pe Cristos, nu poţi accepta compromisurile”.
Aşadar, o figură care ar trebui redescoperită în zilele noastre…
INS – „Cu siguranţă; cred că este o figură cât se poate de actuală care, din păcate, poate trezi frica în unele persoane. Şi asta pentru că Petru Damian nu este „călduţ”, nu-i relativist. În viziunea lui, dacă l-ai ales pe Cristos trăieşti pentru Cristos şi, dacă-i nevoie, îţi dai şi viaţa pentru el”.