"Iubirea lui Dumnezeu subliniată de Benedict al XVI-lea în Mesajul pentru Postul Mare,
este inima creştinismului şi temelia convertirii creştine": arhiep. A. Comastri, despre
apelul la convertire continuă
RV 20 feb 2007. Cu Miercurea Cenuşii, anul acesta pe 21 februarie, începe
Postul Mare, timpul liturgic de pregătire intensă la solemnitatea Învierii Domnului.
Benedict al XVI-lea, după tradiţionala audienţă generală de miercuri, în cursul dimineţii,
va merge, la 16.30, la biserica Sf. Anselm de pe colina Aventin, pentru a conduce
procesiunea penitenţială pînă la bazilica Sf. Sabina. Aici, va celebra Sf. Liturghie
şi ritul impunerii cenuşii. În Mesajul său pentru Postul Mare din acest an, Sf.
Părinte a invitat întreaga Biserică să-şi îndrepte privirea spre Cristos cel Răstignit.
Îl ascultăm în acest sens la microfonul redacţiei centrale, pe ahr. Angelo Comastri,
vicarul papei pentru Statul Cetăţii Vaticanului:
Ins – "Invitaţia Papei este
de o valoare fundamentală. Un creştin nu poate să nu privească la Cel răstignit, pentru
că în acest fel înţelege gravitatea păcatului. Se înţelege astfel că păcatul face
rău, face rău pînă într-acolo încât Cel sfânt, Cel drept, Cel blând şi smerit, Dumnezeu,
intrând în această lume, este lovit şi răstignit de lume, pentru că aceasta este bolnavă
de păcat. Privind la Răstignit, suntem invitaţi la pocăinţă. Pe de altă parte, dacă
înţelegem gravitatea păcatului, am fi tentaţi să ne descurajăm când vedem Crucifixul
şi consecinţele păcatului, dar Crucifixul ne transmite şi un alt mesaj: Dumnezeu este
gata să te ierte, Dumnezeu te iubeşte atât de mult încât se lasă crucificat ca să-ţi
spună că în ciuda păcatului tău, este gata să te îmbrăţişeze şi să înceapă cu tine
drumul convertirii".
În Mesajul său, papa spune că Postul Mare
este timp de convertire, dar şi timp euharistic. Cum poate fi prelaută această
invitaţie în viaţa de zi cu zi? Ins – "Euharistia este Calvarul în mijlocul
nostru, Euharistia înseamnă Cel răstignit care se face prezent în fiecare zi. În Euharistie
îl întâlnim pe Isus în mod concret, cu forţa sa de reînnoire şi vindecare. Cine trăieşte
Euharistia are garanţia că păşeşte în sfinţenie. Euharistia este pâinea care ne sfinţeşte,
ne purifică, pâinea care ne comunică forţa reînnoirii şi a sfinţeniei".
În
centrul Mesajului de postul mare, Papa subliniază iubirea lui Dumnezeu. Nu este surprinzător
că Benedict al XVI-lea vorbeşte despre un eros al lui Dumnezeu faţă
de om? Ins – "Trebuie să înţelegem bine ce înseamnă eros-ul lui Dumnezeu.
Papa, care este un bun cunoscător al Scripturii, ştie că întreg Vechiul Testament
şi Evangheliile, evidenţiază această pasiune a lui Dumnezeu faţă de omenire, această
com-pasiune, am putea spune, această atracţie a lui Dumnezeu faţă de umanitate, în
ciuda faptului că omenirea îl ofensează pe Dumnezeu, cum citim în cartea profetului
Osea (...). Dar Dumnezeu nu are în sine nicio umbră de răzbunare. Dumnezeu este numai
iubire, o iubire atât de mare încât continuă şi după ce omul îl ofensează pe Dumnezeu,
pentru că El vrea ca omul să se întoarcă şi să fie în comuniune. Acelaşi lucru îl
găsim şi în Evanghelie (cfr Lc 15) unde lumea, vorbind despre Isus, spune că
el stă de parta păcătoşilor şi chiar mănâncă împreună cu ei, semn de mare comuniune
între persoane. Lumea este scandalizată şi paradoxal, murmurul lumii arată fotografia
noului chip al lui Dumnezeu (...). Acesta este misterul lui Dumnezeu, pe care numai
creştinismul îl cunoaşte".
Termenii 'eros' şi 'agape',
două cuvinte din cultura greacă, erau deja în centrul enciclicei "Deus caritas
est"... Ins – "Într-adevăr, papa revine asupra acestor teme şi pe bună dreptate,
pentru că aici este inima creştinismului. Noutatea creştină este vestea că Dumnezeu
e iubire. În toate religiile, atotputernicia lui Dumnezeu rămâne un mister şi uneori,
chiar un mister teribil, temibil. Dacă Dumnezeu ar fi atotputernicie pură fără bunătate,
ne-ar nimici. Or, atotputernicia lui Dumnezeu este tocmai iubirea lui. Această bunătate
care-l face să tindă, să meargă spre creatura sa cu o compasiune necuprinsă este şi
motivul pentru care creştinismul este întotdeauna optimist".