Pentru un creştin iubirea faţă de duşmani nu este o "tactică" ci un mod de a fi coerent
cu radicalitatea revoluţiei evanghelice: Benedict al XVI-lea la întâlnirea duminicală
pentru rugăciunea "Angelus"
(RV - 18 februarie 2007) Iubirea faţă de duşmani reprezintă noutatea „revoluţionară
a Evangheliei. În lume există prea multă violenţă, prea
multă nedreptate, iar această situaţie nu poate fi depăşită
decât contrapunându-i un plus de iubire, un plus de bunătate
iar acest plus vine de la Dumnezeu: este milostivirea
sa care s-a făcut trup în Isus şi care singură poate crea un echilibru, atrăgând lumea
de la rău orientând-o spre bine, pornind de la acea 'lume' mică şi decisivă care este
inima omului”. La întâlnirea duminicală pentru rugăciunea Îngerul Domnului
papa Benedict al XVI-lea a vorbit despre „armele” creştinilor care contrapunând un
plus de bunătate şi de justiţie relelor societăţii, reuşesc „să schimbe lumea fără
a face zgomot”, fără strategii politice sau economice, dar numai cu încrederea „în
milostivirea puternică a lui Dumnezeu”. Dar la rugăciunea mariană Sfântul Părinte
a invocat respectarea drepturilor umane pentru Guineea Conakry, agitată de puternice
tensiuni interne, şi s-a rugat pentru sfinţenia preoţilor polonezi, care vor trăi
curând, în Miercurea Cenuşii, o „Zi de rugăciune şi pocăinţă a întregului cler". În
ciuda vremii nefavorabile, cu cerul înnorat şi ploaie intermitentă, mii de pelerini
s-au aflat duminică la prânz în Piaţa San Pietro pentru a asculta cuvântul de învăţătură
ţinut de Sfântul Părinte şi a se ruga împreună antifonul marian Îngerul Domnului. A
iubi duşmanul, a întoarce celălalt obraz: sunt „nebuniile” revoluţiei creştine. Adesea
interpretate ca un manifest de capitulare, de un pacifism slab, care nu are nimic
comun cu sensul cel mai adevărat şi profund pe care vor să-l transmită: nu acela
de a ceda în faţa răului, dar a răspunde răului cu binele. Pontiful a comentat astfel
Evanghelia duminicii a VII-a din Timpul liturgic de peste an, ultima înainte de începutul
Postului Mare, şi care propune una din afirmaţiile cele mai radicale pronunţate de
Isus: ‘Iubiţi pe duşmanii voştri’ (Lc 6,27). Afirmaţia este luată din Evanghelia lui
Luca, dar se găseşte şi în cea a lui Matei (5,44), în contextul discursului programatic
ce se deschide cu renumitele 'Fericiri'. Isus l-a pronunţat în Galileea la începutul
vieţii sale publice, aproape ca un 'manifest' prezentat tuturor pentru care cere adeziunea
discipolilor săi propunându-le în termeni radicali modelul său de viaţă. Dar care
este sensul acestui cuvânt? Pentru ce Isus cere a iubi proprii duşmani, adică o iubire
care este peste puterile omeneşti? Ins: - „În fond, propunerea lui Cristos este
realistă, deoarece ţine cont de faptul că în lume există prea multă violenţă, prea
multă nedreptate, şi de aceea nu se poate depăşi această situaţie decât contrapunându-i
un plus de iubire, un plus de bunătate. Acest plus vine de la Dumnezeu: este milostivirea
sa care s-a făcut trup în Isus şi care singură poate 'dez-orienta' lumea de la rău
spre bine, pornind de la acea 'lume' mică şi decisivă care este inima omului". „Pe
bună dreptate - a observat Benedict al XVI-lea - această pagină evanghelică este considerată
magna charta a non-violenţei creştine care nu consistă în a ceda în faţa răului
- potrivit unei false interpretări pentru ’a întoarce celălalt obraz’ (cfr Lc 6,29)
- dar în a răspunde răului cu binele (cfr Rom 12,17-21), rupând în felul acesta lanţul
injustiţiei”. Ins: - „Se înţelege atunci că pentru creştini non-violenţa nu este
un simplu comportament tactic, ci un mod de a fi al persoanei, atitudinea celui care
este atât de convins de iubirea lui Dumnezeu şi de puterea sa, încât nu îi este frică
să înfrunte răul cu singurele arme ale iubirii şi adevărului. Iubirea duşmanului constituie
nucleul 'revoluţiei creştine', o revoluţie nebazată pe strategii ale puterii economice,
politice sau mediatice. Revoluţia iubirii, o iubire ce nu se sprijină în definitiv
pe resursele omeneşti, dar este un dar al lui Dumnezeu care se obţine încrezându-se
exclusiv şi fără rezerve în bunătatea sa milostivă. Iată noutatea Evangheliei, care
schimbă lumea fără a face zgomot. Iată erosimul 'celor mici' care cred în iubirea
lui Dumnezeu şi o răspândesc chiar cu preţul vieţii”. Papa a amintit apoi că Postul
Mare, care va începe miercurea viitoare cu ritul Cenuşii, este timpul prielnic în
care toţi creştinii sunt invitaţi să se convertească din ce în ce mai profund la iubirea
lui Cristos. În final, îndemnul lui Benedict al XVI-lea: „Să cerem Fecioarei Maria,
discipola ascultătoare a Răscumpărătorului, ca să ne ajute să ne lăsăm cuceriţi fără
rezerve de acea iubire, să învăţăm a iubi aşa cum ne-a iubit el, pentru a fi milostivi
aşa cum este milostiv Tatăl nostru care este în ceruri (cfr Lc 6,36). După recitarea
rugăciunii Îngerul Domnului, şi înainte de saluturile în diferite limbi, papa
Benedict al XVI-lea a adresat urări de Anul Nou marilor popoare din Orient care păstrează
calendarul lunar, precum China şi Vietnam.„În diferite ţări din Orient - a spus -
se celebrează astăzi începutul anului lunar, cu bucurie şi în intimitatea familiilor.
Tuturor acelor mari popoare le urez din inimă seninătate şi prosperitate”. A lansat
un apel la pace pentru Guineea Conakry, ţară africană ameninţată de un război: Ins:
- „Doresc să exprim apropierea mea spirituală unei ţări africane care trăieşte momente
de deosebită dificultate: Guineea. Episcopii acelei naţiuni mi-au exprimat durerea
lor pentru situaţia de paralizie socială, cu greve generale şi reacţii violente, care
au provocat numeroase victime. Cerând respectarea drepturilor umane şi civile, asigur
rugăciunea mea pentru ca angajamentul comun de a parcurge calea dialogului să ducă
la depăşirea crizei”. Au urmat saluturi particulare în limbile franceză, engleză,
germană, spaniolă polonă şi italiană în care pontiful s-a referit la Evanghelia Liturghiei
duminicale despre iubirea faţă de duşmani precum şi la timpul de pocăinţă şi convertire
al Postului Mare care începe miercuri 21 februarie. Salutând pelerinii polonezi,
Benedict al XVI-lea s-a referit în mod special la preoţii din ţara lor Ins: - „Potrivit
iniţiativei episcopilor, Miercurea Cenuşii va fi în Polonia o zi specială de 'rugăciune
şi pocăinţă a întregului cler polonez'. Rugăciunea pentru sfinţirea preoţilor să umple
credincioşii cu spiritul de iertare, de reconciliere şi de încredere reciprocă. Dumnezeu
să binecuvânteze Biserica în Polonia”. Iată şi binecuvântarea apostolică invocată
de papa Benedict al XVI-lea la întâlnirea duminicală cu credincioşii pentru rugăciunea
Îngerul Domnului, binecuvântare care, pe calea undelor, ajunge şi la toţi ascultătorii
noştri. Ins: - Binecuântarea apostolică.