"Pace, violenţă şi religii": alocuţiunea card. R.R.Martino la St. Aloysius College din Malta

RV 18 feb 2007. "Religia, orice religie autentică nu trebuie să devină niciodată pretext de întreţinere a conflictelor, urii şi violenţei. Indivizi şi comunităţi religioase, au datoria de a exprima în mod clar refuzul lor total al violenţei, al oricărei violenţe, în special al violenţei în numele lui Dumnezeu. Azi, umanitatea aşteaptă de la credincioşi gesturi concrete de pace şi solidaritate şi cuvinte credibile de speranţă" - este ceea ce a spus sâmbătă preşedintele Consiliului Pontifical Justitia et Pax card. Renato Raffaele Martino vorbind tinerilor la St Aloysius College din Malta, pe tema "Pace, violenţă şi religii". Cardinalul Martino se afă de vineri într-o vizită în Malta pentru a însufleţi cele trei zile de reflecţii despre doctrina socială a Bisericii la a 40-a aniversare a eniclicei "Populorum progressio" a lui Paul al VI-lea şi a 20-a a celei lui Ioan Paul al II-lea, "Sollicitudo rei socialis".
Subliniind schimbările sub aspect social ale războiului şi păcii azi, intensificarea terorismului şi nevoia urgentă de a apăra sacralitatea vieţii umane, promovării familiei, eliminarea sărăciei, angajării efective în favoarea dezarmării şi susţinerii dezvoltării, cardinalul Martino a insistat asupra ideii că niciun motiv autentic religios nu ne poate induce la a-i considera pe ceilalţi duşmani împotriva cărora să luptăm.
Despre terorism, prelatul a spus că acesta s-a transformat din gesturi izolate şi individuale într-o reţea de cooperare politică, tehnologică şi economică, cu acces, deseori, la imense resurse financiare. Indivizi şi naţiuni, obiective ale terorismului, sunt tentate să se răzbune "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte", ceea ce nu face altceva decât să sporească violenţa, în timp ce este nevoie de o cooperare internaţională eficientă la nivel politic pentru rezolvarea acestor probleme caare oferă pretexte teroriştilor.
Citând Compendiul doctrinei sociale a Bisericii, cardinalul Martino a afirmat că cei care se proclama terorişti în numele lui Dumnezeu comit o profanare şi un blestem. Nicio religie nu poate tolera terorismul şi cu atât mai puţin să-l predice: este îndatorirea marilor religii să colaboreze pentru a conştientiza mai mult unitatea familiei umane şi a elimina cauzele culturale ale terorismului. Contribuţia pe care religiile o pot aduce păcii şi luptei împotriva terorismului constă în pedagogia iubirii şi a reconcilierii.