"Întâlnirea Evangheliei cu civilizaţiile precolumbiene nu a fost o impunere ci o fericită fuziune": priorităţile pastorale din America Latină subliniate sâmbătă de Benedict al XVI-lea la întâlnirea cu nunţii apostolici din acest continent

(RV 17 feb 2007) Libertatea religioasă, apărarea familiei şi problema sectelor religioase figurează între priorităţile pastorale din America Latină amintite de Benedict al XVI-lea întâlnind sâmbătă reprezentanţii pontificali ai continentului; "întâlnirea Evangheliei cu civilizaţiile precolumbiene, a afirmat, nu a fost o impunere ci o fericită fuziune".
Biserica din America Latină este în ajunul unei întâlniri de mare importanţă ce se configurează ca un examen de conştiinţă cu privire la cele săvârşite în ultimii ani: este a V-a Adunare Generală a Conferinţelor Episcopale din America Latină, care se va desfăşura între 13-31 mai 2007 la Aparecida, în Brazilia, eveniment care va fi deschis de însuşi Benedict al XVI-lea.
Sâmbătă, după Sf. Liturghie prezidată de cardinalul secretar de stat Tarcisio Bertone, nunţii pontificali s-au întâlnit cu Sf. Părinte după ce aceştia au dezbătut timp de trei zile priorităţile pastorale de pe "continentul speranţei", cum a fost definit cu ani în urmă de Ioan Paul al II-lea.
America Latină, a afirmat papa în discursul său, are o mare tradiţie de catolicitate, fiica unei epopei misionare considerată extraordinară: în acest teren, aşadar, poporul latin-american trebuie să-şi adâncească rădăcinile fiinţei şi acţiunii actuale. Şi Sf. Părinte a dedicat un pasaj important din reflecţia sa motivului acestei înrădăcinări ecleziale a continentului, care face astăzi din Biserica Catolică "instituţia care se bucură de cea mai mare încredere":

Ins papa – "Unele medii, după cum ştim, afirmă un contrast între bogăţia şi profunzimea culturilor precolumbiene şi credinţa creştină, prezentată ca o impunere din afară şi o alienare pentru poporul Americii Latine. În realitate, întâlnirea dintre aceste culturi şi credinţa în Cristos a fost un răspuns interior aşteptat de aceste culturi. Această întâlnire aşadar, care nu trebuie renegată ci aprofundată, a creat adevărata identitate a popoarelor Americii Latine".
În strânsă legătură cu precedenta, şi chestiunea de mare importanţă pastorală, dar nu întotdeauna evidenţiată, privind efectiva libertate religioasă de care se bucură Biserica în America Latină, cu naţiuni care caută pacea internă, nu rareori în multe dificultăţi:

Ins papa – "Ea (Biserica – n.r.) îşi doreşte ca în ţările latin-americane, unde Textele Constituţiilor se limitează să "acorde" libertate de crez sau de cult, dar încă nu "recunosc" libertatea religioasă, să se poată defini cât mai degrabă relaţiile reciproce fondate pe principii de autonomie şi de colaborare sănătoasă şi respectuoasă (...) O corectă formulare juridică a acestor relaţii nu va putea să nu ţină cont de rolul istoric, spiritual, cultural şi social desfăşurat de Biserica Catolică în America Latină".
Netă, şi luarea de poziţie a papei Benedict al XVI-lea în apărarea familiei: aceasta, a afirmat, "arată semne de slăbiciune sub presiunea unor lobby-uri capabile să incidă negativ procesele legislative":

Ins papa – "Divorţurile şi uniunile libere sunt în creştere, în timp ce adulterul este privit cu o injustificabilă toleranţă. Este necesar să se afirme că familia şi căsătoria au fundamentul lor în nucleul cel mai intim al adevărului despre om şi despre destinul său; numai pe stânca iubirii conjugale, fidelă şi stabilă, între un om şi o femeie, se poate edifica o societate demnă de fiinţa umană".
Enumerând apoi tematicile sociale cele mai "calde" de pe contintentul latin-american – lupta împotriva sărăciei, fenomenul migraţiei, educaţia tinerilor şi formarea laicilor apţi să intervină în realitatea socială şi econimică – Benedict al XVI-lea a evidenţiat o problematică foarte răspândită:

Ins papa – "O prezenţă consolidată, astăzi, trebuie să ţină cont însă, printre altele, de prozelitismul sectelor, de influenţa crescândă a secularismului hedonist post-modern. Asupra cauzelor atracţiei sectelor, trebuie să reflectăm serios, pentru a găsi răspunsurile juste".
Şi o posibilitate de a răspunde la provocările sectelor, a observat pontiful, este "informarea adecvată a opiniei publice despre marile chestiuni etice după principiile Magisteriului Bisericii", printre altele, cu "o prezenţă eficace în domeniul instrumentelor de comunicare". În fine, Benedict al XVI-lea a făcut o ultimă consideraţie despre rolul noilor realităţi ecleziale:

Ins papa – "Mişcările ecleziale constituie desigur un răspuns valid pentru apostolat, dar trebuie ajutate să rămâne fidele faţă de Evanghelie şi de învăţătura Bisericii. În particular, simt obligaţia de a afirma că nu revine ecleziasticilor să conducă grupări sociale sau politice, ci laicilor maturi şi profesional pregătiţi".

Aici, serviciul audio: