Benedict al XVI-lea va vizita sâmbătă Seminarul Roman, în sărbătoarea Sfintei Fecioare
Maria a Încrederii. Interviu cu rectorul seminarului, pr. G. Tani
RV 16 feb 2007. Sâmbătă la ora 18, Benedict al XVI-lea va vizita Seminarul
Roman, în sărbătorea Sfintei Fecioare Maria a Încrederii, ocrotitoarea cerească a
Seminarului. Anul trecut, cu aceeaşi ocazie, Sf. Părinte i-a îndemnat pe seminarişti
să răspândească pretutindeni "mireasma încrederii Mariei, care este încrederea în
iubirea prevăzătoare şi fidelă a lui Dumnezeu". Papa, episcop al Romei, ia parte
astfel la sărbătoarea seminarului "său": e o tradiţie începută de Paul al VI-lea şi
consolidată de Ioan Paul al II-lea care a vizitat Seminarul Roman aproape în fiecare
an. Cu 121 de seminarişti, din care 57 originari din Roma, 43 din 26 de dieceze italiene
şi 21 din 12 dieceze din alte naţiuni, printre care şi România, Seminarul Roman însoţeşte
anul acesta 12 diaconi care se pregătesc să primească taina preoţiei prin impunerea
mâinilor şi rugăciunea Succesorului lui Petru. Contactat de redacţia centrală,
rectorul Seminarului Roman, pr. Giovanni Tani, împărtăşeşte reflecţiile sale despre
frumuseţea vocaţiei la preoţie într-o lume care, dincolo de aparenţe, îl caută tot
mai mult de Dumnezeu:
Ins – "Avem în fiecare an în jur de 10 tineri care intră
în Seminarul Roman. Ar fi nevoie de mai mulţi. Ce-i de făcut? Cred că dacă tinerii
sunt ajutaţi să experimenteze că Dumnezeu nu este departe, că întrebarea cu privire
la sensul vieţii găseşte în el răspunsul cel mai solid, atunci este mai uşor să simtă
chemarea Domnului care spune: "Urmează-mă!". Cred că ar trebui avut grijă ca tinerilor
să nu le lipsească momentele de rugăciune, de reflecţie, de tăcere. Pentru aceasta,
nu mă refer la mari cifre de tineri, dar mai ales la puţinii care sunt în măsură să
primească propuneri spiritual puternice. Cred, la fel, că ar trebui explicitată mai
mult tema vocaţiilor, considerând-o normală şi în omilie, pentru a nu deveni un discurs
ocazional; totodată, nu trebuie să ne adresăm doar tinerilor, dar şi adolescenţilor
care în visurile viitorului au dreptul să cunoască şi discursul vocaţional: nu este
greşit să li se propună un ideal măreţ. În fine, reluarea atenţiei faţă de ministranţi;
de altfel, mulţi dintre cei care sunt în seminar, au fost cândva ministranţi".
Părinte
rector, ce preoţi aşteaptă lumea de astăzi? Ins – "Există o lume care, cred, nu
aşteaptă preoţi. Dar este şi o lume care rămâne foarte surprinsă, inclusiv cei distanţi,
când întâlnesc preoţi atenţi, disponibili, generoşi, cum se verifică adesea în parohii.
Lumea este foarte mulţumită când vede astfel de preoţi, capabili să ilumineze conţinutul
credinţei şi să-i ajute să înţeleagă importanţa ei fundamentală pentru viaţă; preoţi
care ştiu să deschidă spre Celălalt, spre Dumnezeu, spre universul sufletului; oameni
adânc spirituali, preoţi care au încredere în oamenii comunităţii şi deschid spaţii
de responsabilitate pentru laici, bărbaţi şi femei... Cred că toate acestea sunt într-adevăr
o realitate, nu numai un ideal îndepărtat, asemenea preoţi există şi sunt foarte iubiţi
de oameni".