Italia: Biserica, opunându-se pactului social de solidaritate, apără identitatea şi rolul unic al familiei în societate

(RV – 9 februarie 2007) Secretarul general al Conferinţei episcopale italiene, Giuseppe Betori, a reafirmat, într-un editorial al revistei italiene „Famiglia cristiana” („Familia creştină”), imposibilitatea oricărui compromis asupra „pactului civil de solidaritate” (PACS), spunând că alegerea de către parteneri a concubinajului nu are nimic în comun cu căsătoria şi nu poate determina nici un efect de tip familial, aşadar nu pot fi atribuite acestor forme de uniune drepturi identice sau asemănătoare cu cele ale uniunilor consacrate juridic prin căsătorie.
De ce este Biserica contrarie aşa-zisului „pact civil de solidaritate”? Aflăm de la monseniorul Sergio Nicolli, directorul Biroului naţional pentru pastorala familiei din cadrul Conferinţei episcopale italiene:
INS – „Pentru că familia are un rol unic în societate: este realitatea în care persoana vine pe lume, face primii paşi, învaţă să comunice şi să se comporte în societate. Şi pentru aceasta familia are nevoie de stabilitate, aşadar de căsătorie, de un acord social, trebuie să se identifice pe sine nu doar ca o relaţie privată, ci ca un bine social. În acest sens, nu există nici o altă formă de uniune care să fie comparabilă cu familia. Concubinajul refuză obligaţiile unui acord social, considerându-se ca fiind un raport privat şi Biserica respectă libertatea de alegere a fiecăruia, dar este absolut imposibilă recunoaşterea acestor uniuni ca pe un bine social şi comun, aflat la egalitate cu familia.”
Benedict al XVI-lea a spus, în mai multe rânduri, că acest „NU”, al Bisericii, faţă de pactului civil de solidaritate, reprezintă de fapt un răsunător „DA” spus familiei şi vieţii. Cum promovează Biserica din Italia susţinerea familiei în societate?
INS – „Aceasta este o misiune exclusiv pastorală. Biserica italiană susţine familia cu fiecare cuplu pe care îl pregăteşte pentru căsătorie, pentru trăirea acestei misiuni nu doar în interiorul Bisericii, ci şi în societate; continuă să o facă şi în situaţiile de faliment al căsătoriei, asistându-i cu multă atenţie pe cei separaţi şi divorţaţi. Pastorala este fondată, în întregime, pe acest „DA” spus familiei.”
Dar să vedem şi argumentele juridice împotriva parităţii dintre uniunile neconsacrate juridic şi familiile fondate pe căsătorie. Iată lămuririle aduse de Fabio Macioce, profesor de Filosofia dreptului la universitate catolică din Palermo
INS – „Aceste relaţii aleg, în mod liber, să renunţe la legalizare, preferând, aşadar, să rămână în sfera privată, gestionate doar de voinţa cuplului, refuzând ceea ce ţine de drept. În momentul în care se face o astfel de alegere, se renunţă la toate obligaţiile, dar şi la toate drepturile pe care legea le garantează instituţiei căsătoriei. De aceea, este de neînţeles de ce se vrea tratarea egală a două realităţi total diferite”.
Poate fi acesta un plan de aducere la paritate a uniunilor homosexuale cu cele heterosexuale? Profesorul Fabio Macioce:
INS – „Nu ştiu dacă există un plan. Cu siguranţă există presiuni din partea anumitor sectoare ale societăţii pentru punerea la egalitate a uniunilor homosexuale cu cele heterosexuale, în sensul de a le considera identice în faţa Statului. Acest lucru nu se poate face, şi nu din motive de discriminare a homosexualităţii, ci pentru că acest tip de raport nu are importanţa socială, de procreare, pe care o au cuplurile heterosexuale.

Aici, serviciul nostru audio: