„Don Andrea Santoro. Un preot între Roma şi Orient” Cartea despre „preotul-preot”
care a construit punţi de credinţă, cu preţul vieţii
(RV – 2 februarie 2007) „Don Andrea Santoro. Un prete tra Roma e L'Oriente” („Părintele
Andrei Santoro. Un preot între Roma şi Orient”) acesta este titlul cărţii prezentate
miercuri, 31 ianuarie, la Roma, în Campidoglio (Capitoliu). Cartea apare la un an
de la moartea părintelui Santoro, ucis în Turcia, pe 5 februarie 2006, în timp ce
se ruga în biserica „Sfânta Maria” din localitatea Trabzon, situată la Marea Neagră.
La evenimentul comemorativ, prilejuit de prezentarea cărţii, a fost prezent şi
vicarul Sanctităţii Sale pentru dieceza de Roma, cardinalul Camillo Ruini, care se
va afla luni, 5 februarie, la Trabzon pentru celebrarea unei liturghii în memoria
preotului italian Andrea Santoro. Augusto D'Angelo, autorul cărţii, evocă astfel
figurapreotului Fidei donum din dieceza Romei: Ins:
– „Părintele Andrea Santoro era un preot pe deplin statornicit la Roma, unde a fost
paroh şi vicar pentru mai bine de 30 de ani, dar care a luat din Roma catolică universalitatea,
motiv pentru care privea spre Orient, acolo unde voia să descopere rădăcini ale credinţei,
pentru a le uni cu Roma”. Legătura dintre părintele Santoro şi Roma a fost evocată
şi de Andrea Riccardi, fondatorul comunităţii „Sfântul Egidiu”,
care a scris introducerea cărţii. Iată descrierea sa: Ins: – „Părintele
Santoro este un adevărat preot roman şi un om de mare deschidere umană. Un om care,
într-o lume aflată în criză, şi care se divide, a creat adevărate punţi”. Tot
Riccardi a mai spus despre Andrea Santoro că era „un preot-preot, nu un lucrător social
şi nici un intelectual, chiar dacă era o persoană cultă, informată şi inteligentă.
Era un om care trăia credinţa, o comunica şi o celebra”.
Pentru primarul Romei,
Walter Veltroni, părintele Andrea Santoro a întruchipat acea „atenţie pentru cei mai
nevoiaşi şi acea deschidere spre dialog, caracteristică tipică romanilor”. „El ne-a
transmis – a mai spus Veltroni – că splendoarea lumii stă în întâlnire, ascultare,
căutare şi curiozitate, ce au reprezentat şi sensul călătoriei papei Benedict al XVI-lea
în Turcia”.