Sfântul Ioan Bosco şi metoda preventivă în educaţie: "Fiţi veseli, dar nu faceţi păcate"

(RV - 31 ianuariie 2007) Cum a menţionat şi papa la audienţa generală, miercuri Biserica l-a comemorat pe sfântul Ioan Bosco, mare apostol al tinerilor. După modelul sfântului Francisc de Sales şi inspirându-se dintr-un umanism creştin, a dat viaţă unei metode educative care scoate motivaţii şi energii din izvoarele înţelepciunii evanghelice. A întemeiat Congregaţia călugărilor salezieni, Uniunea pie a Cooperatorilor salezieni şi, împreună cu sfânta Maria Mazzarello, Congregaţia „Fiicele Mariei Ajutătoare”. Un mare rod al metodei sale pedagogice a fost aşa-zisa „metodă prevenitivă”, precum şi invitaţia la adevărata fericire cuprinsă în în îndemnul: „Fiţi veseli, dar nu faceţi păcate”. Metoda sa preventivă este aplicată şi astăzi de diferiţi formatori în cele felurite structuri, precum Şcoala Superioară de Formare Rebaundengo din Torino. Afiliată Universităţii Pontificale Saleziene, în aceste zile a inaugurat un nou curs de doctorat în psihologia comuncaţiei şi a primit urările lui Benedict al XVI-lea şi cardinalului secretar de Stat, Tarcisio Bertone. Dar în ce consistă metoda preventivă a lui sfântului Ioan Bosco? Răspunde părintele salezian Ezio Risatti, directorul şcolii menţionate:
Ins: - „ Părintele Bosco pune în evidenţă imediat că există doup sisteme fundamentale: unul este cel represiv care consistă în a controla şi pedepsi pe cine se comportă rău; altul este cel preventiv care consistă în a forma persoanele astfel încât să ajungă la convingerea că este convenabil să se comporte corect. De fapt, el urmărea întotdeauna să formeze cetăţeni cinstiţi şi buni creştini, astfel încât atunci când persoana a trăit valoarea, a experimentat plăcerea şi bucuria de a se comporta bine, corect, cum se cuvinte, persoana adoptă singură şi spontan acest comportament. Deci, sistemul preventiv consistă în „a forma” şi se sprijină pe trei elemente: pe raţiune, pe religie şi pe amabilitate. Raţiunea, în mod deosebit, arată că se dialoghează, se discută, se explică, se judecă, înseamnă a lua în considerare persoana, pe altul, fie chiar tânăr, o persoană capabilă să fie responsabilă de sine. Atunci, în acest dialog, persoana ajunge să înţeleagă motivul şi exact ceea ce trebuie să facă”.