Observatorul permanent al Sfântului Scaun la ONU după întâlnirea cu Benedict al XVI-lea
(RV - 30 ianuarie 2007) A vorbi în numele celor care nu au voce, nu se pot face
auziţi şi a oferi o contribuţie de speranţă de pace, dreptate
şi dezvoltare pentru întreaga umanitate: aceasta este acţiunea Sfântului Scaun
la nivel internaţional pe care Benedict al XVI-lea o conduce şi la ONU prin colaboratorii
săi. A afirmat arhiepiscopul Celestino Migliore, observator permament la Naţiunile
Unite de la New York, care luni a fost primit în audienţă de Sfântul Părinte. Întâlnirea
cu papa şi conţinutul colocviului au fost ilustrate de arhiepiscopul Migliore
la microfonul reporterului nostru internaţional Giovanni Peduto: Ins:
- „Sunt mulţumit că am avut această posibilitate de a vorbi cu Sfântul Părinte
şi în mod direct despre aceste preocupări şi despre aceste speranţe comune privind
activitatea Organizaţiei Naţiunilor Unite. ONU trăieşte în acest moment, puţin - se
poate, probabil, spune, - ca pe timpurile Turnului Babel: toţi lucrăm la acelaşi
proiect, folosim aceleaşi metode, dar în multe momente ne este într-adevăr greu să
ne înţelegem. Şi aceasta nu din cauza limbilor pe care le vorbim, pentru că mai mult
sau mai puţin toţi ne putem înţelege, dar mai ales în ceea ce priveşte spiritul de
fărâmiţare culturală care duce adesea la o anumită divizare. Pare aproape imposibil
a reuşi să ne punem de acord chiar şi asupra celor mai mici lucruri. În întâlnirea
cu Sfântul Părinte am notat această mare dorinţă a sa ca prezenţa Sfântului Scaun
la ONU să-şi poată da contribuţia pentru a debloca această situaţie şi a face astfel
ca să fie mai multă bunăvoinţă pentru a se ajune la înţelegeri care în mod cert ar
fi benefice pentru toată umanitatea”. Care sunt speranţele şi care preocupările
Sfântului Părinte cu privire la situaţia internaţională? Ins: - „Evident
de la ONU se aşteaptă ceea ce ONU trebuie să facă. Prin statutul său ONU are drept
sarcină principală, aceea de a se ajunge la pacea şi bunăstarea populaţiilor lumii,
prin cooperare şi printr-o înţelegere comună. Dacă privim la aceste capitole - pace
şi dezvoltare - vedem unele lumini dar şi multe umbre”. În mod mai specific,
ce se aşteată Sfântul Scaun de la ONU în general şi în mod mai deosebit de la noul
secretar general? Ins: - Noul secretar general a început să-şi desfăşoare
noile funcţii doar de o lună. Este un om desigut foarte pregătit şi chiar foarte acceptat.
Aceasta este o perioadă de rodaj în care trebuie şi să-şi alcătuiască echipa proprie.
Suntem acum într-o situaţie - se poate spune - încă de aşteptare, dar de o aşteptare
ce este alimentată de bune speranţe. Se simte că această numire a fost ca o injectare
de sânge nou în această instituţie”. Există iniţiative deosebite ale
Sfântului Scaun la nivel internaţional? Ins: - „Iniţiative deosebite
sau spectaculoase, aş zice că nu: noi căutăm mai ales să dăm glas celor care nu pot
vorbi sau nu sunt auziţi. Există, de fapt, foarte multe situaţii de emergenţă în care
mulţi se adresează papei, se adresează Sfântului Scaun, şi tocmai prin această prezenţă
la New York căutăm să desfăşurăm această muncă, ce deseori este o muncă specific
umanitară”. Orientul Mijlociu, Irak, Darfur, Somalia reprezintă doar câteva
puncte nevralgice, fierbinţi ale situaţiei internaţionale astăzi. Ce se cere Comunităţii
internaţionale pentru a înfrunta aceste emregenţe? Ins: - „În urmă cu
doi ani, în septembrie 2005, la ultima Reuniune la vârf a şefilor de Stat şi de Guvern,
documentul final a introdus o noţiune foarte frumoasă: responsabilitate colectivă
de protecţie. Suveranitatea nu mai este înţeleasă ca un drept şi în consecinţă ca
un drept de neamestec în afacerile interne, dar este înţeleasă mai ales şi înainte
de toate ca o responsabilitate pe care guvernanţii o au de a proteja populaţiile lor
şi acolo unde guvernanţii nu pot sau nu vor să protejeze populaţia sau o parte a populaţiei,
atunci ea devine o responsabilitate colectivă ce cade apoi pe mecanismele ONU. Avem,
prin urmare, un cadru foarte precis, încă o dată este vorba de a-l face să funcţioneze.
Şi a-l face să funcţioneze înseamnă a suscita bunăvoinţă. Aceasta este, cred, şi o
sarcină foarte delicată, discretă, dificilă, dar, negreşit, cea mai importantă contribuţie
pe care Sfântul Scaun o poate da naţiunilor Unite”. Aici serviciul
nostru audio: