2007-01-30 13:59:17

Cartea „O viaţă cu Karol”, în variantă poloneză „Świadectwo”, adică „Mărturie”, prezentată la Cracovia


(30 ianuarie 2007) „Atmosferă de sărbătoare şi de profundă emoţie”, aşa a descris părintele Federico Lombardi după-amiaza de sâmbătă, 27 ianuarie, de la Seminarul din Cracovia, unde a fost prezentată cartea „O viaţă cu Karol”, scrisă „la patru mâini”, de cardinalul Stanislaw Dziwisz, împreună cu ziaristul italian Gian Franco Svidercoschi.
Mare interes din partea presei şi televiziunii din Polonia pentru volumul care a apărut şi în versiune poloneză, sub titlul „Świadectwo”, adică „Mărturie”. Titlul polonez, explică Federico Lombardi, directorul general al Radioului Vatican, vrea să pună în evidenţă profundul respect purtat de Stanislaw Dziwisz, ex secretarul personal al papei Ioan Paul al II-lea, care, în cei 40 de ani de serviciu, nu i s-a adresat niciodată Sfântului Părinte, cu numele „Karol”.
Din relatare, mai aflăm că rectorul Universităţii din Cracovia, Franciszek Ziejka a pus în lumină bogăţia de informaţii conţinute în volum şi nenumăratele aspecte ale pontificatului, dar şi stilul clar, respectuos şi discret cu care cardinalul Dziwisz îşi îndeplineşte datoria morală de a da mărturie despre marea personalitate în serviciul căreia a fost pe parcursul unei întregi vieţi.
La evenimentul de la Cracovia a fost prezent şi Dino Boffo, directorul cotidianului italian „Avvenire”, care, în numele jurnaliştilor ce au urmărit îndeaproape pontificatul papei Wojtyła, a răspuns unor recente insinuări din presa poloneză, afirmându-şi convingerea că raportul secretarului Dziwisz faţă de papă a fost unul de autentică fidelitate şi că un om de valoarea lui Ioan Paul al II-lea nu ar fi ţinut alături, timp de 40 de ani, o persoană neadecvată sau de al cărui devotament nu era pe deplin convins. Referindu-se la prezentele dezbateri care frământă Biserica din Polonia, directorul ziarului „Avvenire” a evocat liniaritatea şi seninătatea cu care Biserica poloneză, condusă de cardinalii Wyszynski şi Wojtyła, a ştiut să traverseze cu fermitate şi cu înţelepciune perioada dominaţiei unui regim opresiv şi cum a dat o contribuţie hotărâtoare în înlăturarea acestuia. Dino Boffo compară această mărturie cu „un copac al memoriei”, graţie căruia, generaţiile tinere, pot regăsi rădăcinile vii ale istoriei lor, într-o manieră cu mult mai neîndoioasă decât ar face-o citind documente părtinitoare sau istorisirile persecutorilor de atunci.
Deosebit de impresionante au fost momentele în care a vorbit cardinalul Dziwisz. Iată cum descrie părintele Federico Lombardi misiunea lui Stanislaw Dziwisz şi modul în care şi-a îndeplinit-o:
INS – „A fost un privilegiu pentru el acela de a fi umbra unui mare om, a unui mare păstor, care i-a fost ca un adevărat părinte. „Umbra Tatălui” s-ar putea spune, evocând titlul unei opere religioase destul de cunoscută. Şi din umbră, spunea cardinalul Dziwisz, uneori se vede mai bine ceea ce se află în lumină”.
În finalul corespondenţei de la Cracovia, directorul general al Radioului Vatican conclude:
INS „Această carte merită citită, nu atât pentru a descoperi noi elemente particulare despre o istorie pe care, în esenţă, o cunoaştem deja bine, dar mai ales pentru a descoperi privirea şi comportamentul interior al lui Ioan Paul al II-lea asupra Bisericii şi asupra lumii, văzute prin ochii şi prin inima celui care i-a fost alături, timp de 40 de ani”.

Aici serviciul nostru audio: RealAudioMP3







All the contents on this site are copyrighted ©.