2007-01-22 19:50:28

Dialogul ecumenic cu luteranii, dincolo de divergenţe: interviu cu rev. Matthias Türk, de la Consiliul pontifical pentru promovarea unităţii creştinilor


RV 22 ian 2007. Reluarea întâlnirilor Comisiei mixte de dialog între Biserica catolică şi Bisericile ortodoxe, vizita lui Benedict al XVI-lea la Patriarhatul ecumenic şi vizita oficială a arhiepiscopului de Atena Christodulos la Sf. Părinte au marcat profund dialogul între catolici şi ortodocşi în 2006.
Care este, însă, stadiul relaţiilor ecumenice între Biserica catolică şi luterani? Documentul de studiu redactat anul trecut de Comisia internaţională catolico-luterană despre unitate, cu perspective noi în eclesiologia ecumenică, dovedeşte o continuitate semnificativă a dialogului între cele două părţi, cum subliniază şi mons. Matthias Türk, de la Consiliul pontifical pentru promovarea unităţii creştinilor:
Ins – "În ce priveşte trăsătura apostolică a Bisericii, dialogul merge pe urmele consensului ajuns de catolici şi luterani în privinţa justificării prin harul lui Cristos, în profesiunea comună că Duhul Sfânt este cel care îi reuneşte pe credincioşi în Biserică. Pe această bază, în pofida diferenţelor care rămân, luteranii şi catolicii sunt fundamental de acord asupra elementelor care constituie natura apostolică a Bisericii şi recunosc, fiecare cu accentul propriu şi specific, nota apostolică a celuilalt".
S-a ajuns la o convergenţă în privinţa ministerului Ordinului, a preoţiei ministeriale, între catolici şi luterani?

Ins – "Referitor la preoţie, documentul menţionează numeroase mărturii biblice şi expune schimbările majore care s-au verificat în decursul secolelor la nivel de organizare instituţională şi de teologie a slujirii ministeriale. Astăzi, luterani şi catolici împărtăşesc aceeaşi viziune despre preoţia comună a credincioşilor şi despre slujirea sacră ca serviciu instituit de Dumnezeu pentru popor, un minister diferenţiat în slujire fie la nivel de congregaţie fie la nivel regional. Dacă pe de o parte, nu se poate nega faptul că la Conciliul Vatican al II-lea s-a vorbit despre lipsurile inerente în slujirile sacre ale luteranilor, pe de alta, dialogul catolico-luteran a evidenţiat că alte afirmaţii conciliare, alături de consensul asupra doctrinei justificării, indică o recunoaştere mai pozitivă, din partea catolică, a slujirilor luterane".
Mai delicat este raportul între Scriptură şi Tradiţie…

Ins – "În ce priveşte instrumentele la dispoziţia Bisericii de a păstra adevărul Evangheliei apostolice, dialogul propune o diversitate reconciliată între catolici şi luterani în privinţa canonului biblic şi a relaţiei dintre Scriptură şi Tradiţie. Pe de o parte, Comisia nu neagă existenţa unor importante divergenţe referitor la ministerele doctrinare şi la magisteriu, iar pe de alta, se subliniază că luteranii şi catolicii sunt fundamental de acord în a recunoaşte necesitatea slujirilor doctrinare între alte forme de mărturie a evangheliei apostolice şi asupra impactului pe care îl au asupra credinţei, cultului şi vieţii creştine din zilele noastre".
Cum evaluaţi, în ansamblu, acest document?

Ins – "Prin acest document, Comisia arată în ce mod pot fi întărite diversele elemente ale vieţii comunităţilor luterane şi catolice, pentru a aprofunda comuniunea reală dar încă imperfectă care există între catolici şi luterani la nivel mondial".

Aici, serviciul audio: RealAudioMP3







All the contents on this site are copyrighted ©.