Dialogul ecumenic cu luteranii, dincolo de divergenţe: interviu cu rev. Matthias Türk,
de la Consiliul pontifical pentru promovarea unităţii creştinilor
RV 22 ian 2007. Reluarea întâlnirilor Comisiei mixte de dialog între
Biserica catolică şi Bisericile ortodoxe, vizita lui Benedict al XVI-lea la Patriarhatul
ecumenic şi vizita oficială a arhiepiscopului de Atena Christodulos la Sf. Părinte
au marcat profund dialogul între catolici şi ortodocşi în 2006. Care este, însă,
stadiul relaţiilor ecumenice între Biserica catolică şi luterani? Documentul de studiu
redactat anul trecut de Comisia internaţională catolico-luterană despre unitate, cu
perspective noi în eclesiologia ecumenică, dovedeşte o continuitate semnificativă
a dialogului între cele două părţi, cum subliniază şi mons. Matthias Türk, de la Consiliul
pontifical pentru promovarea unităţii creştinilor: Ins – "În ce priveşte trăsătura
apostolică a Bisericii, dialogul merge pe urmele consensului ajuns de catolici şi
luterani în privinţa justificării prin harul lui Cristos, în profesiunea comună că
Duhul Sfânt este cel care îi reuneşte pe credincioşi în Biserică. Pe această bază,
în pofida diferenţelor care rămân, luteranii şi catolicii sunt fundamental de acord
asupra elementelor care constituie natura apostolică a Bisericii şi recunosc, fiecare
cu accentul propriu şi specific, nota apostolică a celuilalt". S-a ajuns la o convergenţă
în privinţa ministerului Ordinului, a preoţiei ministeriale, între catolici şi luterani?
Ins
– "Referitor la preoţie, documentul menţionează numeroase mărturii biblice şi expune
schimbările majore care s-au verificat în decursul secolelor la nivel de organizare
instituţională şi de teologie a slujirii ministeriale. Astăzi, luterani şi catolici
împărtăşesc aceeaşi viziune despre preoţia comună a credincioşilor şi despre slujirea
sacră ca serviciu instituit de Dumnezeu pentru popor, un minister diferenţiat în slujire
fie la nivel de congregaţie fie la nivel regional. Dacă pe de o parte, nu se poate
nega faptul că la Conciliul Vatican al II-lea s-a vorbit despre lipsurile inerente
în slujirile sacre ale luteranilor, pe de alta, dialogul catolico-luteran a evidenţiat
că alte afirmaţii conciliare, alături de consensul asupra doctrinei justificării,
indică o recunoaştere mai pozitivă, din partea catolică, a slujirilor luterane". Mai
delicat este raportul între Scriptură şi Tradiţie…
Ins – "În ce priveşte instrumentele
la dispoziţia Bisericii de a păstra adevărul Evangheliei apostolice, dialogul propune
o diversitate reconciliată între catolici şi luterani în privinţa canonului biblic
şi a relaţiei dintre Scriptură şi Tradiţie. Pe de o parte, Comisia nu neagă existenţa
unor importante divergenţe referitor la ministerele doctrinare şi la magisteriu, iar
pe de alta, se subliniază că luteranii şi catolicii sunt fundamental de acord în a
recunoaşte necesitatea slujirilor doctrinare între alte forme de mărturie a evangheliei
apostolice şi asupra impactului pe care îl au asupra credinţei, cultului şi vieţii
creştine din zilele noastre". Cum evaluaţi, în ansamblu, acest document?
Ins
– "Prin acest document, Comisia arată în ce mod pot fi întărite diversele elemente
ale vieţii comunităţilor luterane şi catolice, pentru a aprofunda comuniunea reală
dar încă imperfectă care există între catolici şi luterani la nivel mondial".