"Cristos s-a născut pe pământ pentru ca oamenii să se poată naşte pentru cer": intervenţiile centrale ale papei Benedict al XVI-lea cu ocazia festivităţilor liturgice ale Naşterii Domnului

RV 5 ian 2007. Începutul anului 2007 prezintă în mod neobişnuit, cuprinse într-o succesiune imediată de două zile, solemnităţile care încheie timpul liturgic al Crăciunului: sâmbătă 6 ianuarie, Epifania şi duminică, sărbătoarea Botezului Domnului. Benedict al XVI-lea va prezida Sf. Liturghie în bazilica San Pietro în solemnitatea Epifaniei, în timp ce de Botezul Domnului va conferi sacramentul botezului unui număr de copii în Capela Sixtină.
În aceste două săptămâni, numeroase au fost intervenţiile Sfântului Părinte bazate pe o cateheză legată strict de Naşterea Mântuitorului. S-a văzut astfel că după două mii de ani, centrul de iradiere al păcii pentru întreaga omenire rămâne în continuare noaptea sfântă de la Betleem. Salvatorul tuturor are chipul unui nou-născut, are forţa gingaşă a unor mânuţe de copil, o mamă şi un tată – model pentru orice familie – chiar dacă astăzi se vrea impunerea unor alte modele. La omilia nopţii de Crăciun, Benedict al XVI-lea afirma:
Ins 1 – "El nu vine cu putere şi măreţii exterioare. El vine drept copil – lipsit de apărare şi nevoiaş de ajutorul nostru. Nu vrea să ni se impună cu forţa. Ne ia frica de măreţia sa. El cere iubirea noastră, de aceea se face copil. Nimic altceva nu vrea de la noi decât iubirea noastră, prin care învăţăm spontan să intrăm în sentimentele sale, în gândirea şi voinţa sa, învăţăm să trăim împreună cu el şi să practicăm alături de El şi umilinţa renunţării care face parte din esenţa iubirii".
În ziua de Crăciun, în faţa a 100 de televiziuni din 60 de ţări, Sf. Părinte afirmă că este încă necesar un Mântuitor pentru omul care a cucerit spaţiul cosmic şi cel virtual, pentru că fără El şi mesajul său de iubire, planeta scoate la suprafaţă toate mizeriile sale:
Ins 2 – " Se moare încă de foame şi de sete, de boală şi de sărăcie în acest timp de abundenţă şi de consumism fără frâu. Există încă cine este sclav, exploatat, şi ofensat în demnitatea sa; cine este victimă a urii rasiale şi religioase, şi este împiedicat de intoleranţe şi discriminări, de ingerinţe politice şi constrângeri fizice sau morale, în libera profesare a propriei credinţe. Există cine vede propriul trup şi al celor dragi ai săi, mai ales copii, chinuit de folosirea armelor, de terorism şi de orice gen de violenţă într-o epocă în care toţi invocă şi proclamă progresul, solidaritatea şi pacea pentru toţi.
Crăciunul are o prelungire naturală în sărbătoarea Sf. Ştefan. De ce Biserica aminteşte sângele unui martir după bucuria Naşterii lui Isus?
Ins 3 – "Se înţelege astfel legătura care există între 'dies natalis' (ziua de naştere – tr.r.) a lui Cristos şi dies natalis a sfântului Ştefan. Dacă Isus nu s-ar fi născut pe pământ, oamenii nu s-ar fi putut naşte pentru cer. Tocmai pentru că Isus s-a născut, noi putem 'renaşte'!"
În ziua familiei din Nazaret, duminică 31 decembrie, papa îndreaptă privirile credincioşilor prezenţi la Angelus spre marea reprezentare a ieslei din Betleem, realizată în Piaţa San Pietro:
Ins 4 – " Sfânta Familie din Nazaret este cu adevărat „prototipul” fiecărei familii creştine care, unită în Sacramentul căsătoriei şi nutrită din Cuvânt şi din Euharistie, este chemată să realizeze minunata vocaţie şi misiune de a fi celula vie nu numai a societăţii, dar a Bisericii, semn şi instrument de unitate pentru tot neamul omenesc. Să invocăm acum împreună ocrotirea Preasfintei Maria şi a sfântului Iosif pentru fiecare familie, în special pentru cele în dificultate. Să le susţină pentru a putea rezista tendinţelor de dezagregare din partea unei anumite culturi contemporane care subminează bazele instutuţiei familiale".
La omilia de pe 1 ianuarie, Ziua mondială a păcii şi solemnitatea Sfintei Fecioare Maria Născătoare de Dumnezeu, în cuvintele papei răsună afirmaţia centrală a mesajului său pentru pace 2007: "persoana umană, inima păcii".
Ins 5 – "În faţa ameninţărilor la adresa păcii, din nefericire încă prezente, devine mai necesar ca niciodată să acţionăm împreună pentru pace. Aceasta, am amintit în Mesaj, este totodată 'dar şi îndatorire': un dar de invocat prin rugăciune, îndatorire de realizat cu curaj fără a înceta niciodată".
La Epifanie, nu se termină doar un timp liturgic, este mai mult un cerc de reflecţii care se lărgeşte: la o iesle rudimentară, Dumnezeu-Copil se arată înţelepţilor lumii aşa cum este cu adevărat, Mântuitorul umil dar mai puternic decât cei …puternici.

Aici, sinteza audio a serviciului nostru, cu vocea papei: