Sfânta Familie din Nazaret, modelul fiecărei familii creştine: alocuţiunea papei Benedict al XVI-lea, duminică, la rugăciunea "Angelus" în ultima zi din anul civil 2006 (text)

(RV - 31 decembrie 2006) „Dragi fraţi şi surori, în această ultimă duminică din an, celebrăm sărbătoarea Sfintei Familii din Nazaret. Adresez cu bucurie un salut tuturor familiilor din lume, dorindu-le pacea şi iubirea pe care Isus ne-a dăruit-o, venind între noi la Crăciun. În Evanghelie nu găsim cuvântări asupra familiei, dar un eveniment care valorează mai mult decât orice cuvânt: Dumnezeu a voit să se nască şi să crească într-o familie umană. În felul acesta a consacrat-o ca prima şi normala cale a întâlnirii sale cu umanitatea. În viaţa petrecută la Nazaret, Isus i-a cinstit pe Fecioara Maria şi pe dreptul Iosif, fiind supus autorităţii lor tot timpul copilăriei şi adolescenţei sale (cfr Lc 2,51-52). Astfel a pus în lumină valoarea primară a familiei în educaţia persoanei. De către Maria şi Iosif a fost introdus în comunitatea religioasă, frecventând sinagoga din Nazaret. Împreună cu ei a învăţat să facă pelerinajul la Ierusalim, cum povesteşte pasajul evanghelic pe care liturgia de azi ni-l propune spre meditare. Când avea 12 ani, a rămas la Templu iar părinţilor săi l-au trebuit două zile pentru a-l regăsi. Prin acel gest i-a făcut să înţeleagă că el trebuia „să se ocupe de cele ale Tatălui său”, adică de misiunea încredinţată lui de Dumnezeu (cfr Lc 2, 41-52).

Acest episod evangelic dezvăluie cea mai autentică şi profundă vocaţie a familiei: adică aceea de a însoţi fiecare comportament al său în drumul descoperirii lui Dumnezeu şi al planului pe care l-a dispus mai dinainte în privinţa lui. Maria şi Iosif l-au educat pe Isus înainte de toate prin exemplul lor: în părinţii săi, el a cunoscut toată frumuseţea credinţei, a iubirii pentru Dumnezeu şi pentru Legea sa, precum şi cerinţele dreptăţii care îşi află împlinirea desăvârşită în iubire (cfr Rom 13,10). De la ei a învăţat că în primul rând trebuie să facă voinţa lui Dumnezeu şi că legătura spirituală valorează mai mult decât cea a sângelui. Sfânta Familie din Nazaret este cu adevărat „prototipul” fiecărei familii creştine care, unită în Sacramentul căsătoriei şi nutrită din Cuvânt şi din Euharistie, este chemată să realizeze minunata vocaţie şi misiune de a fi celula vie nu numai a societăţii, dar a Bisericii, semn şi instrument de unitate pentru tot neamul omenesc.

Să invocăm acum împreună ocrotirea Preasfintei Maria şi a sfântului Iosif pentru fiecare familie, în special pentru cele în dificultate. Să le susţină pentru a putea rezista tendinţelor de dezagregare din partea unei anumite culturi contemporane care subminează bazele instutuţiei familiale. Să ajute familiile creştine spre a fi în orice parte a lumii, imagine vie a iubirii lui Dumnezeu.”

Duminică, 31 decembrie, în ultima zi a anului civil 2006, după recitarea rugăciunii mariane „Îngerul Domnului” împreună cu credincioşii şi pelerinii reuniţi la amiază în piaţa San Pietro, Benedict al XVI-lea a adresat saluturi în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană urând tuturor o duminică plăcută şi un senin sfârşit de an. La revedere în noul an!