În sărbătoarea primului martir al Bisericii, reflecţii despre mărturisirea credinţei
în zilele noastre cu pr. B. Cervellera şi pr. C. Curci
RV 26 dec 2006. Sărbătoarea sfântului Ştefan, primul martir din istoria
Bisericii, aduce în prim plan amintirea numeroşilor mărturisitori ai credinţei care
în acest an au pecetluit cu preţul vieţii fidelitatea creştină în multe ţări ale lumii.
În trecut ca şi în prezent, Biserica anunţă şi mărturiseşte Evanghelia pînă la vărsarea
sângelui. Şi anul 2006 a cunoscut jertfa supremă a câtorva mărturisitori ai credinţei.
Deosebit de critică este situaţia pe continentul asiatic, unde în multe ţări,
numeroase conflicte interetnice şi interreligioase, ciocniri armate între guverne,
rebeli şi facţiuni politice, pun în fiecare zi la grea încercare viaţa populaţiei
şi odată cu aceasta, viaţa misionarilor şi a creştinilor. De unde vin însă ameninţările
cele mai grave în Asia? Redacţia centrală a adresat întrebarea părintelui Bernardo
Cervellera, directorul agenţiei Asianews: INS 1 – "Cele două vânturi de persecuţie
a creştinilor în Asia provin pe de o parte din fundamentalismul islamic sau, uneori,
hindu, şi pe de alta, din statolatrie, şi anume dintr-un control din partea statului
faţă de religii şi îndeosebi faţă de creştini. Mă refer mai ales la China şi la Coreea
de Nord. Din partea fundamentalismului islamic, trebuie amintit martiriul părintelui
Andrea Santoro, în Turcia. A fost un eveniment foarte fecund, pentru că a permis întregii
comunităţi internaţionale să verifice mai bine parcursul Turciei şi în acelaşi timp
a dat un semn de schimbare, cel puţin în fază iniţială, pentru primirea papei şi călătoria
sa. Nu putem uita însă de marile probleme pe care le întâlnesc creştinii, atât ca
libertate de exprimare cât şi ca persecuţii în Pakistan, în particular, unde studenţi
creştini sunt constrânşi să treacă la islamism, femei răpite şi private de libertate
pentru a le constrânge să devină musulmane, dar şi alte forme de violenţă precum incendieri
de biserici, distrugeri de şcoli şi altele". S-a observat că în zilele noastre
asistăm la o politicizare progresivă a religiei... INS 2 – "Desigur. Integralismul
islamic urmăreşte instaurarea unui regat, a unui sultanat islamic, a unei "colonizări",
a unui regim islamic în multe zone ale lumii sau cel puţin în Asia centrală, în sud-estul
Asiei şi în Orientul Mijlociu. Acest fapt crează foarte multe probleme: avem de a
face cu o utilizare politică a islamului. Este la fel de adevărat că multe state,
cu un regim moderat din punct de vedere islamic, la presiunea fundamentalismului nu
reuşesc să facă trecerea spre apărarea minorităţilor. Acest lucru se întâmplă în Iran
dar şi în Iordania. Să nu uităm apoi de marea rană din Arabia Saudită, unde pentru
creştini nu este nici măcar posibilitatea de a avea o biserică, nici măcar un loc
privat de întâlnire, pentru că toate acestea sunt absolut interzise".
Un
alt continent unde martiriul reprezintă pâine de toate zilele este Africa, după cum
ne explică pr. Carmine Curci, directorul revistei Nigrizia: INS 3 – "Vedem
că sunt în creştere regiunile de criză, deci regiunile de risc. Ne gândim îndeosebi
la Darfur/Sudan, Republica Centr-africană, Somalia, Cote d'Ivoire, chiar şi la nordul
Congoului, în regiunea Chivu, la Nigeria, Delta Nigerului şi la nordul Ugandei. Toate
aceste regiuni cunosc prezenţa misionarilor şi a Bisericii catolice. Trăsătura cea
mai importantă a prezenţei Bisericii este aceea că în ciuda apelurilor lansate de
organizaţiile nonguverna-mentale şi de guverne de a părăsi aceste locuri, considerate
de risc, misionarii rămân. De multe ori revine întrebarea dacă aceste persoane care
rămân şi mor pot fi considerate martiri. Martiriul are, însă, astăzi şi această trăsătură:
a împărtăşi pînă la sfârşit cu populaţia locală opţiunea creştină şi mărturia supremă".