Ziua de naştere a lui Cristos pe pământ şi Ziua de naştere pentru cer a sfântului Ştefan, primul martir

(RV - 26 decembrie 2006) Marţi, în sărbătoarea sfântului Ştefan, diacon şi cel dintâi martir, la întâlnirea cu credincioşii reuniţi la amiază în piaţa Sfântul Petru pentru rugăciunea „Îngerul Domnului”, Benedict al XVI-lea şi-a îndreptat gândul spre acei catolici care deşi trebuind să îndure grave chinuri, rămân fideli cu fermitate Crezului lor „fără să cedeze la compromisuri”.
A doua zi după solemnitatea Naşterii Domnului, în tradiţia creştină de rit roman sau latin se celebrează sărbătoarea sfântului Ştefan, diacon şi cel dintâi martir. La prima vedere aşezarea comemorării „Protomartirului” aproape de naşterea Răscumpărătorului poate crea nedumerire, deoarece - a spus Benedict al XVI-lea - surpinde contrastul dintre pacea şi bucuria Betleemului şi drama lui Ştefan ucis cu pietre la Ierusalim în prima persecuţie împotriva Bisericii care se năştea.
INS - „În realitate, aparenta discordanţă este depăşită dacă luăm în considerare mai în profunzime misterul Crăciunului. Pruncul Isus, care stă culcat în peşteră, este Fiul unul-născut al lui Dumnezeu făcut om. El va mântui umanitatea murind pe cruce. Acum îl vedem înfăşat în iesle; după răstignirea sa va fi din nou înfăşurat în făşii de pânză şi aşezat în mormânt. Nu întâmplător - a observat papa - iconografia naşterii îl reprezenta uneori pe divinul Nou-născut culcat într-un mic sarcofag pentru a arăta că Răscumpărătorul se naşte pentru a muri, se naşte pentru a-şi da viaţa ca răscumpărare pentru toţi”.

Sfântul Ştefan a fost cel dintâi care l-a urmat pe Cristos prin martiriul său; a murit, la fel ca divinul Învăţător, iertând şi rugându-se pentru ucigaşii săi (cfr Fap 7,60). În primele patru secole ale creştinismului, - a amintit papa Benedict - toţi sfinţii veneraţi de Biserică erau martiri. Este vorba de o mulţime nenumărată pe care liturgia creştină o numeşte „ceata strălucită a martirilor”, ’martyrum candidatus exercitus’.
INS - „Moartea lor nu trezea frică sau tristeţe, ci entuziasm spiritual care suscita mereu noi creştini. Pentru credincioşi, ziua morţii, şi mai mult încă ziua martiriului, nu este sfârşitul a toate, ci „trecerea” la viaţa nemuritoare, este ziua naşterii definitive, în latineşte ’dies natalis’.
INS - „Se înţelege atunci legătura dintre „dies natalis - ziua de naştere’ a lui Cristos şi ’dies natalis - ziua de naştere’ a sfântului Ştefan. Dacă Isus nu s-ar fi născut pe pământ, oamenii nu ar fi putut să se nască pentru Cer. Or, întrucât Cristos s-a născut, noi putem „să ne renaştem”!

Apoi papa Benedict al XVI-lea s-a referit la Maria, care l-a strâns în braţe pe Răscumpărătorul la Betleem, a suferit şi ea un martiriu interior. A fost părtaşă la patimile lui şi a trebuit, încă o dată, să-l ia în braţele sale, odată luat jos de pe cruce. Acestei Mame, care a cunoscut bucuria naşterii şi durerea sfâţietoare a morţii Fiului ei divin, - a îndemnat papa - să-i încredinţăm pe toţi cei care sunt persecutaţi şi suferă în diferite feluri pentru a mărturisi şi sluji Evanghelia. Aici Sfântul Părinte, fără să menţioneze precis o naţiune sau alta, a spus:
INS - Cu specială apropiere spirituală mă gândesc şi la acei catolici care menţin propria fidelitate faţă de Sediul lui Petru fără să cedeze la compromisuri, uneori chiar cu preţul unor grave suferinţe. Întreaga Biserică le admiră exemplul şi se roagă pentru ca ei să aibă forţa de a persevera, ştiind că chinurile lor sunt izvor de biruinţă, chiar dacă acum pot părea un faliment”.

Papa a încheiat scurta alocuţiune urând încă o dată tuturor, ”Crăciun fericit!” După rugăciunea „Îngerul Domnului” papa Benedict al XVI-lea a adresat saluturi în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană. Ascultaţi şi binecuvântarea apostolică invocată de Sfântul Părinte la întâlnirea cu credincioşii, romani şi pelerini reuniţi la amiază pentru rugăciunea „Angelus” a doua zi de Crăciun, în sărbătoarea sfântului Ştefan, diacon şi cel dintâi martir.
INS - Binecuvântarea apostolică.

Aici serviciul nostru audio: