Mesajul papei Benedict al XVI-lea pentru solemnitatea Crăciunului 2006 (text)

(RV - 25 decembrie 2006) „Salvator noster natus est in mundo” (Liturghierul Roman)

„S-a născut în lume Mântuitorul nostru”. Noaptea aceasta, încă o dată, am reascultat în bisericile noastre acest anunţ care, cu toată scurgerea veacurilor, îşi păstrează nealterată prospeţimea. Este o veste cerească ce invită să nu ne temem căci a înmugurit „o bucurie mare care va fi pentru tot poporul” (Lc 2,10). Este o veste de speranţă deoarece face cunoscut că, în acea noapte de peste două mii de ani, „s-a născut în cetatea lui David un mântuitor, care este Cristos Domnul” (Lc 2,11) Odinioară păstorilor aşezaţi pe colina de la Betleem; astăzi nouă, tuturor locuitorilor acestei lumi a noastre, Îngerul Crăciunului repetă: „S-a născut Mântuitorul; s-a născut oentru voi! Veniţi să-l adorăm!”

Dar are încă valoare şi însemnătate un „Mântuitor” pentru omul celui de-al treilea mileniu? Mai este necesar un „Mântuitor” pentru omul care a ajuns pe Lună şi pe Marte şi se pregăteşte să cucerească universul; pentru omul care explorează fără limite secretele naturii şi reuşeşte să deschifreze până şi codurile minunate ale genomului uman? Are nevoie de un Mântuitor omul care a inventat comunicarea interactivă, care navighează în oceanul virtual al internetului, şi graţie celor mai moderne şi avansate tehnologii mass-mediatice, a transmorat de acum Pământul, această mare casă comună, într-un mic sat global? Se prezintă ca artizan sigur şi autosuficient al destinului propriu, făuritor entuziasmat de indiscutate succese acest om al secolului douăzeci şi unu.

Pare, dar nu este aşa. Se moare încă de foame şi de sete, de boală şi de sărăcie în acest timp de abundenţă şi de consumism fără frâu. Există încă cine este sclav, exploatat, şi ofensat în demnitatea sa; cine este victimă a urii rasiale şi religioase, şi este împiedicat de intoleranţe şi discriminări, de ingerinţe politice şi constrângeri fizice sau morale, în libera profesare a propriei credinţe. Există cine vede propriul trup şi al celor dragi ai săi, mai ales copii, chinuit de folosirea armelor, de terorism şi de orice gen de violenţă într-o epocă în care toţi invocă şi proclamă progresul, solidaritatea şi pacea pentru toţi. Şi ce să spunem despre acela care, lipsit de speranţă, este constrâns să lase propria casă şi propria patrie pentru a căuta în altă parte condiţii de viaţă demne de om? Ce e de făcut pentru a ajuta pe cine este înşelat de ieftini profeţi de fericire, pe cine este fragil în relaţii şi incapabil să asume responsabilităţi stabile pentru prezentul propriu şi pentru propriul viitor, trebuind să umble în tunelul solitudinii şi sfârşind adesea ca rob al alcoolului sau al drogurilor? Ce să ne gândim despre cine alege moartea crezând că aduce un imn vieţii?

Cum să nu simţim că chiar din adâncul acestei umanităţi iubitoare de petreceri şi disperate se înalţă o invocaţie sfâşietoare de ajutor? E Crăciun: astăzi intră în lume „lumina adevărată, aceea care luminează tot omul” (In 1,9). „Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi” (ibid, 1,14), proclamă evanghelistul Ioan. Astăzi, chiar astăzi, Cristos vine din nou „la ai săi” şi celui care îl primeşte îi dă „puterea să devină fiu al lui Dumnezeu”; adică îi oferă oportunitatea de a vedea slava divină şi gusta bucuria Iubirii, care la Betleem s-a făcut trup pentru noi. Astăzi, şi astăzi, „Mântuitorul nostru s-a născut în lume” pentru că ştie că avem nevoie de el. Cu toate aceste forme de progres, fiinţa umană a rămas aceeaşi dintotdeauna: o libertate trasă într-o parte şi în alta între bine şi rău, între viaţă şi moarte. Şi tocmai acolo, în intimitatea ei, în ceea ce Biblia numeşte „inimă”, el are nevoie mereu să fie „salvat”. Iar în actuala epocă post modernă are, poate, şi mai mult nevoie de un Mântuitor, întrucât a devenit mai complexă societatea în care trăieşte şi au devenit mai insidioase ameninţările pentru integritatea sa personală şi morală. Cine îl poate apăra dacă nu acela care îl iubeşte până la a-l jertfi pe cruce pe Fiul său unul-născut ca Mântuitor al lumii?

„Salvator noster - Mântuitorul nostru", Cristos este Mântuitorul şi al omului de astăzi. Cine va face să răsune în orice colţ al Pământului, în mod credibil, acest mesaj de speranţă? Cine îşi va da silinţa pentru ca să fie recunoscut, tutelat şi promovat binele integral al persoanei umane, drept condiţie a păcii, respectând fiecare bărbat şi fiecare femeie în demnitatea proprie? Cine va ajuta să se înţeleagă că prin bunăvoinţă, raţiune şi moderaţie este posibil a evita ca situaţiile contencioase să se înăsprească şi, mai mult, a le conduce la soluţii echitabile? Cu profundă durere mă gândesc, în această zi de sărbătoare, la regiunea Orientului Mijlociu, marcată de nenumărate şi grave crize şi conflicte, şi urez să se deschidă spre perspective de pace justă şi durabilă, în respectarea drepturilor inalienabile ale popoarelor care o compun. Pun în mâinile Pruncului divin de la Betleem semnalele de reluare a dialogului dintre israelieni şi palestinieni, la care am fost martori în aceste zile, şi speranţa unor ulterioare evoluţii încurajatoare. Am încrederea ca, după atâtea victime, distrugeri şi nesiguranţe, să supravieţuiască şi să progreseze un Liban democratic, deschis celorlalţi, în dialog cu culturile şi religiile. Fac apel la toţi cei care au în mână destinele Irakului, pentru ca să înceteze cumplita violenţă care însângerează ţara şi să fie asigurată fiecărui locuitor al său o existenţă normală. Invoc pe Dumnezeu pentru ca în Sri Lanka să găsească ascultare, în părţile în luptă, năzuinţa populaţiilor pentru un viitor de fraternitate şi de solidaritate; pentru ca în Darfur şi pretutindeni în Africa să se pună capăt conflictelor fratricide şi să fie vindecate curând rănile deschise în trupul acestui Continent, să se consolideze procesele de reconciliere, de democraţie şi dezvoltare. Facă Pruncul divin, Principele păcii, ca să se stingă acele focare de tensiune care fac nesigur viitorul celorlalte părţi ale lumii, în Europa ca şi în America Latină.

„Salvator noster - Mântuitorul nostru”: aceasta este speranţa noastră; aceasta este vestea pe care Biserica o face să răsune şi la acest Crăciun. Prin Întrupare, aminteşte Conciliul Vatican II, Fiul lui Dumnezeu s-a unit într-un anume fel cu fiecare om” (cfr Gaudium et spes, 22). De aceea Naşterea Capului este şi naşterea trupului, cum notează pontiful sfântul Leon cel Mare. La Betleem s-a născut poporul creştin, trup mistic al lui Cristos în care fiecare mădular este strâns unit cu celălalt într-o totală solidaritate. Mântuitorul nostru s-a născut pentru toţi. Trebuie să-l proclamăm nu numai prin cuvinte, dar şi prin întreaga noastră viaţă, dând lumii mărturia unor comunităţi unite şi deschise, în care domneşte fraternitatea şi iertarea, primirea şi serviciul reciproc, adevărul, dreptatea şi iubirea.

Comunitate mântuită de Cristos. Aceasta este adevărata natură a Bisericii care se nutreşte din Cuvântul său şi din Trupul său euharistic. Numai redescoperind darul primit, Biserica îl poate mărturisi tuturor pe Cristos Mântuitorul; o face cu entuziasm şi pasiune, în deplinul respect al fiecărei tradiţii culturale şi religioase; o face cu bucurie ştiind că acela pe care îl vesteşte nu ia nimic din ceea ce este autentic uman, dar îl poartă la împlinirea sa. Într-adevăr, Cristos vine să distrugă doar răul, doar păcatul; restul, tot restul el îl înalţă şi îl desăvârşeşte. Cristos nu ne salvează de umanitatea noastră, ci prin ea; nu ne salvează de lume, dar a venit în lume pentru ca lumea să se mântuie prin el (cfr In 3,17).

Dragi fraţi şi surori, oriunde aţi fi, să ajungă la voi acest mesaj de bucurie şi de speranţă: Dumnezeu s-a făcut om în Isus Cristos, s-a născut din Fecioara Maria şi se renaşte astăzi în Biserică. El poartă tuturor iubirea Tatălui ceresc. El este Mântuitorul lumii! Nu vă temeţi, deschideţi-i inima, primiţi-l, pentru ca Împărăţia sa de iubire şi de pace să devină moştenirea comună a tuturor. Crăciun Fericit!”

Au urmat saluturi de Crăciun în 62 de limbi; salutul în limba română, a fost al 11-lea în ordinea pronunţării: "Sărbători fericite de Crăciun şi Anul Nou!"