Tăcerea extaziată a creaţiei la Naşterea Domnului descrisă într-o străveche povestire, redată de tradiţia creştină românească prin versul colindului "Linu-i lin şi iară lin"

(RV - 24 decembrie 2006) Printr-o străveche tradiţie care datează de la începuturile Bisericii la Roma, creştinii celebrează misterul Naşterii Domnului în inima nopţii, evocând tăcerea care învăluia toate când a coborât Cuvântul divin şi lumina a strălucit în faţa păstorilor care, pe când vegheau la turmele lor, au primit vestea cea bună a naşterii Mântuitorului.

Şi anul acesta Benedict al XVI-lea celebrează misterul Naşterii Domnului prezidând în bazilica vaticană Sfânta Liturghie începând de la ora 24. Participanţii se unesc în credinţă cu toţi creştinii care în lumea întreagă comemorează acest eveniment al mântuirii noastre, în special fraţii şi surorile noastre din Africa, din America de Nord şi de Sud, din Europa de Est şi de Vest, sintonizaţi prin intermediul radioului şi al televiziunii cu Liturghia Nopţii de Crăciun din bazilica Sfântul Petru.

Înainte de celebrare, într-un intens moment de rugăciune, credincioşii din bazilică sunt invitaţi să amintească profeţiile care l-au anunţat pe Mesia promis, rugăciunile prin care a fost invocat şi tăcerea cosmică ce a învăluit naşterea sa.

Străvechile antifoane majore ale Adventului, proprii liturgiei romane, cu seria titlurilor mesianice şi invocarea stăruitoare a venirii lui Mesia pregătesc credincioşii să-l primească pe acela care a fost vestit şi invocat ca Emanuel: Dumnezeu cu noi. „O, Emanuel, Regele şi Legiuitorul nostru, nădejdea şi mântuirea neamurilor, vino să ne mântuieşti, Doamne, Dumnezeul nostru!”
**************
Mântuitorul vine, aşteptat fiind de toată creaţia.
Printr-un scurt fragment luat din culegerile de texte antice despre Naşterea lui Cristos şi cu antifonul inspirat din carea Înţelepciunii, este reevocată tăcerea şi aşteptarea întregii creaţii pentru naşterea Mântuitorului.

Tăcerea extatică, extaziată a întregii creaţii a fost redată în tradiţia creştină românească prin versul repetat al colindului: „Linu-i lin şi iară lin”.

Din străvechile povestiri ale naşterii lui Cristos.

„În tăcerea cea mai adâncă a acelui moment toate s-au oprit înmărmurite: au încetat vânturile care nu mai suflau, nu s-a mai mişcat nicio frunză de pe copaci, nu s-a mai auzit niciun şopot de ape, nu au mai curs fluviile, nu a mai fost fluxul mării, au tăcut toate izvoarele de apă, nu a mai răsunat nicio voce omenească: stăpânea o mare tăcere. În acel moment, axa însăşi a lumii s-a oprit din mişcarea lină a cursului ei. Măsurile orelor aproape apuseseră. Cu teamă mare toate tăceau uimite, în timp ce noi eram în aşteptarea venirii maiestăţii, a capătului veacurilor”.

„Când liniştea învăluia totul şi noaptea era la jumătatea căii sale, Cuvântul tău atotputernic, Doamne, a venit din ceruri, de pe tronul regesc” (Înţ 18,14-15).
***********************