A doua predică de Advent a pr. R. Cantalamessa: "simbolurile religioase ale Crăciunului sunt preţuite de musulmani şi dispreţuite de o anumită mentalitate laicistă"

RV 22 dec 2006. "Pacea este un dar şi o îndatorire" – mesajul papei Benedict al XVI-lea pentru Ziua mondială a păcii 2007 a inspirat a doua predică de Advent a părintelui Raniero Cantalamessa, ţinută vineri dimineaţă Sfântului Părinte şi Curiei Romane. Pornind de la fericirea evanghelică a făcătorilor de pace, predicatorul Casei pontificale a afirmat că în spiritul creştin a face pacea nu înseamnă a se declara cotrar războiului ci a reconcila pe cei care au l-au declanşat. În predica sa, pr. Cantalamessa a stigmatizat apoi spiritul laicist din vremurile noastre care a ajuns să denigreze simbolurile Naşterii Domnului. Ca un paradox, a subliniat, musulmanii respectă simbolurile de Crăciun mai mult decât unii creştini care ar vrea să-i reducă valoarea religioasă.
Un Crăciun, cel din 2006, care pune de o parte simbolurile, care stinge lumina stelei de pe Grota Betleemului, preferând jucării de pluş ori globuri colorate, pseudo-imagini, acestea, care nu afectează sensibilitatea celor de altă credinţă. Este ultima derivă a acestui timp de sărbătoare, considerată de predicatorul Casei pontificale drept un fals pretext al mentalităţii laiciste:
Ins 1 – "Un exemplu al acestei denigrări culturale sau cel puţin al tentativei de marginalizare a credinţelor religioase, îl avem chiar în aceste zile: campania pusă în act în diverse ţări şi oraşe din Europa împotriva simbolurilor religioase de Crăciun. Se aduce deseori ca motiv voinţa de a nu ofensa persoanele de alte religii care sunt în mijlocul nostru, în special pe musulmani. Dar este un pretext, o scuză. În realitate, cine nu vrea aceste simboluri este o anumită lume laicistă, nu musulmanii. Ei nu au nimic împotriva Crăciunului creştin, pe care ei, dimpotrivă, îl cinstesc. Am ajuns în situaţia absurdă că mulţi musulmani celebrează naşterea lui Isus şi ajung să afirme că "nu este musulman cine nu crede în naşterea minunată a lui Isus", în timp ce alţii, care se declară creştini vor să facă din Crăciun o sărbătoare de iarnă, populată numai de reni şi de ursuleţi".
Valoarea păcii, a continuat pr. Cantalemessa inspirându-se din Mesajul papei pentru Ziua păcii 2007, este un dar al lui Dumnezeu şi o îndatorire pentru oameni. Fericirea evanghelică spune în mod clar că "făcătorii de pace", chemaţi "fii ai lui Dumnezeu", sunt persoanele care fac pacea. Dar nu pentru că "se reconciliază cu proprii duşmani" ci pentru că "îi ajută pe duşmani să se împace":
Ins 2 – "(Termenul) 'Făcători de pace' nu este aşadar sinonim cu 'pacifici', adică persoane liniştite şi calme care evită cât mai mult contrastele (acestea sunt proclamate fericite în fericirea celor blânzi). Nu este sinonim nici cu 'pacifiştii', dacă prin pacifişti se înţelege cei care se aliniază împotriva războiului (de cele mai multe ori, împotriva unei singure părţi în conflict), fără a face nimic pentru a reconcilia beligeranţii între ei. Cuvântul potrivit este pacificatori".
Şi din moment ce Dumnezeu este "supremul făcător de pace", cei care se dăruiesc ei sunt "imitatorii" lui Dumnezeu. Pentru un creştin, aceasta înseamnă mai mult: pacea este un dar care vine de sus, de la Duhul Sfânt, este un rod al iubirii treimice:
Ins 3 – "Se înţelege atunci ce înseamnă să fii făcător de pace. Nu este vorba de inventarea păcii, ci de a o transmite, de a lăsa să treacă pacea lui Dumnezeu şi pacea lui Cristos care depăşeşte orice închipuire (...). Noi nu trebuie şi nici nu putem fi izvoarele, ci numai canalele păcii. O spune desăvârşit rugăciunea atribuită sfântului Francisc de Assisi: Doamne, fă din mine un instrument al păcii tale".
Acesta este, aşadar, orizontul în care un creştin este chemat să fie făcător de pace. Între multiplele moduri actuale de înţelegere a acestei valori – a continuat pr. Cantalamessa – se deschide în faţa operatorilor de pace un domeniu de muncă nou, dificil şi urgent: promovarea păcii între religii şi cu religia, adică, atât a religiilor între ele cât şi a credincioşilor diverselor religii cu lumea laică fără credinţă, după cum a dovedit recenta călătorie a papei în Turcia. Cu toate acestea, a obiectat predicatorul franciscan, Occidentul secularizat îşi doreşte, la drept vorbind, un alt fel de pace religioasă, cea care rezultă din dispariţia oricărei religii. Şi aici, pr. Cantalamessa a ilustrat această perspectivă făcând apel la celebrul cântec al lui John Lennon, "Imagine":
Ins 4 – "Acest cântec, scris de unul din idolii muzicii uşoare moderne, pe o melodie plăcută, a devenit un fel de manifest secular al pacifismului. Dacă acesta ar fi să se realizeze, lumea aici visată ar fi lumea cea mai săracă şi mai posomorâtă care s-ar putea imagina; o lume plată din care sunt abolite toate diferenţele, în care omenirea este destinată să se sfâşie, nicidecum să trăiască în pace, pentru că aşa cum a evidenţiat Renè Girard, acolo unde toţi vor aceleaşi lucruri, se declanşează 'dorinţa mimetică' şi odată cu aceasta, rivalitatea şi războiul".
Noi, cei care credem nu trebuie să ne lăsăm dominaţi de resentimente şi polemică faţă de lumea secularizată. "Alături de dialog şi de pacea între religii – a încheiat – vine deja un alt ţel pentru operatorii de pace: pacea între cei care cred şi cei care nu cred, între persoanele religioase şi lumea seculară, indiferentă sau ostilă religiei".
Aici, serviciul nostru audio: