Papa Benedict al XVI-lea invitat de premierul israelian în Ţara Sfântă: reluate negocierile Sfântul Scaun-Israel

(RV - 14 decembrie 2006) Tema păcii în Orientul Mijlociu a constituit fundalul cordialei întâlniri de miercuri în Vatican între Benedict al XVI-lea şi premierul israelian Ehud Olmert. O vizită pe care însuşi Olmert a definit-o ca „emoţionantă şi foarte mişcătoare în care papa - a spus - a demonstrat că este o persoană pregătită până în cele mai mici amănunte într-un amplu evantai de teme”. Între temele abordate - cum reise dintr-o notă a Sălii vaticane de presă - s-au aflat şi chestiunile privind situaţia comunităţii catolice din Israel, având în vedere şi apropiatele celebrări ale Naşterii Domnului. Legată de chestiunea păcii este şi invitaţia pe care Olmert a făcut-o papei de a vizita Ţara Sfântă. „Un eveniment - a spus - despre a cărui dată nu există deocamdată nicio ipoteză dar pentru care papa Benedict al XVI-lea şi-a dat disponibilitatea de principiu”. În privinţa călătoriei dar şi asupra atmosferei şi conţinutului întâlnirii dintre Olmert şi Suveranul Pontif, a intervenit miercuri seară cardinalul secretar de Stat Tarcisio Bertone pe marginea reuniunii privind cei 500 de ani ai Muzeelor Vaticane.
INS - „Întâlnirea a fost foarte cordială, aş zice substanţială ca perspective de angajare, de rezonabilitate pentru construirea de raporturi de pace în acel teribil eşichier al Orientului Mijlociu, şi, în consecinţă, cu angajamentul acordării de atenţie faţă de comunităţile creştine care, cum ştim, se găsesc în mare dificultate şi, cum s-a spus în comunicat, şi invitaţia la a lua în deosebită consideraţie sărbătorile Naşterii Domnului. Este vorba de permisele de trecere spre Betleem şi de la Betleem, deoarece acesta este şi un punct special pe care în tradiţia Bisericii, în această aniversare istorică a naşterii Mântuitorului, Biserica vrea să-l remediteze şi reaprofundeze. Întâlnirea a fost foarte pozitivă. Acum, în privinţa călătoriei papei în Ţara Sfântă: este în inima papei însă, aşa cum ştim, poate fi făcută posibil numai în condiţii de pace, în condiţii - cel puţin - de armistiţiu stabil şi sigur”.

Tocmai în timp ce în Vatican se desfăşura aşteptata întâlnire între premierul israelian Olmert şi Benedict al XVI-lea, la Ierusalim s-a reunit, după o lungă perioadă de stagnare, Comisia bilaterală de lucru Sfântul Scaun-Israel. La terminarea reuniunii, desfăşurată într-un climat de mare cordialitate, delegaţiile au aprobat un comunicat comun în care vorbesc despre progres în colocvii şi exprimă un angajament comun pentru accelerarea negocierilor şi fixează următoarea întâlnire pentru 29 ianuarie 2007. În legătură cu reuniunea de miercuri, mai multe amănunte ne oferă părintele franciscan David-Maria Jäger, expert al raporturilor Biserică-Stat în Ţara Sfântă.
INS - „Subiectele pe ordinea de zi dintre Biserică şi Stat privesc în principal necesara reconfirmare a istoricelor scutiri fiscale al Bisericii care, în practică, permit Bisericii catolice să desfăşoare în teritoriul israelian opera sa religioasă şi caritativă şi apoi, tratativele înseşi ar trebui să pună în siguranţă proprietăţile locurilor sfinte ale Bisericii în teritoriul israelian, şi prin aceasta să obţină mai ales asigurarea că Biserica îşi poate apăra întotdeauna proprietăţile cu carcater sacru şi înaintea tribunalelor judecătoreşti israeliene, o garanţie care nu există din anii ’80”.
Înţelegem că, asupra naturii juridice a acestui acord trebuie găsit un compromis?
INS - „Acesta ar fi, în cazul când ar fi încheiat al treilea tratat internaţional între Sfântul Scaun şi statul Israel. Primul a fost Acordul fundametnal din 1993, al doilea Acordul asupra recunoaşterii civile a instutuţiilor canonice, din 1997, amândouă încă în aşteptare de a fi trasformate în lege israeliană”.
Care este situaţia, în ceea ce priveşte creştinii din Ţara Sfântă: este contemplată direct de acest Acord?
INS - „Creştinii sunt luaţi în consideraţie în sensul că sunt membri ai Bisericii şi că acordurile privesc Biserica. Însă, în mod direct, acordurile - având în vedere natura lor instituţională, privesc instituţiile ecleziastice. Creştinii, ca cetăţeni ai respectivei naţiuni, trebuie - asemenea creştinilor din toate părţile - să fie vigilenţi şi să urmărească pe căi politice, electorale şi altele, tutelarea propriilor drepturi civile şi umane”.