Numai respectând drepturile fiecărei persoane umane în orice fază a vieţii este posibilă o pace autentică: afirmă Benedict al XVI-lea în mesajul pentru Ziua mondială a Păcii 2007. Întrebări ale ziariştilor la prezentarea documentului

(RV - 12 decembrie 2006) „Persoana umană, inima păcii”: este titlul Mesajului papei Benedict al XVI-lea pentru Ziua mondială a Păcii 2007 prezentat marţi dimineaţă la Sala de presă a Sfântului Scaun de cardinalul Renato Raffaele Martino şi de mons. Giampaolo Crepaldi, respectiv preşedintele şi secretarul Consiliului pontifical al Dreptăţii şi Păcii.

Papa explică în mesaj că a ales această temă gândindu-se în special la copii „al căror viitor este compromis de exploatarea şi răutatea adulţilor fără scrupule”: numai „respectând persoana - scrie - se promovează pacea”. Aminteşte că demnitatea omului derivă din faptul de a fi fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu: omul, deci, „nu este doar ceva, dar cineva”.
Pacea - precizează papa - este dar al lui Dumnezeu”, dar şi „o îndatorire” a omului, „o angajare ce nu cunoaşte răgaz”. De fapt, pacea „se manifestă atât în creaţia unui univers ordonat şi armonios cât şi în răscumpărarea umanităţii care are nevoie să fie recuperată din dezordinea păcatului”. Există, prin urmare o ordine al lumii care nu este „iraţională sau lispită de sens”, pentru că „la origine se află Cuvântul veşnic, Raţiunea şi nu Iraţionalitatea”: există „o logică morală” de respectat, o „gramatică” comună, adică „ansamblul de reguli ale acţionării... conform dreptăţii şi solidarităţii...înscrisă în conştiinţele tuturor”. Şi tocmai respectarea acestei „legi naturale” constituie „marea bază pentru dialogul” dintre oameni şi „fundamentul presupus pentru o pace autentică”.

„Pacea - continuă pontiful - cere să fie stabilit” cu claritate „acel patrimoniu de valori care este propriu omului ca atare”. „În fapt, pacea se întemeiază pe respectarea drepturilor tuturor”: Biserica, care se face „paladin al drepturilor fundamentale ale fiecărei persoane umane”, revendică, în special „respectarea vieţii şi libertăţii religioase a fiecăruia. Respectarea dreptului la viaţă în orice fază a ei este un punct de importanţă decisivă: viaţa este un dar de care subiectul nu poate dispune complet”. Papa denunţă „ravagiile” ce se fac astăzi în ceea ce priveşte dreptul la viaţă: pe lângă victimele conflictelor, terorismului şi violenţei „eixstă morţi tăcute provocate de foamete, de avort, de experimentarea asupra embrionilor şi a eutanasiei”.

În domeniul libertăţii religioase - sublinează Benedict al XVI-lea - mulţi credincioşi întâmpină dificultăţi „în a profesa public şi liber propriile convingeri”. Pontiful relevă „cu durere” persecuţiile împotriva creştinilor, amintind recente „episoade tragice de o cumplită violenţă”. „Există - scrie în mesaj - regimuri cu caracter confesional care impun tuturor unica religie, în timp ce regimuri indiferente alimentează nu o persecuţie violentă, dar un sistematic dispreţ cultural faţă de credinţele religioase. În orice caz, nu este respectat un drept uman fundamental, cu grave repercusiuni asupra convieţuirii paşnice”.

O ameninţare constantă împotriva păcii sunt şi „atâtea inegalităţi injuste prezente încă în mod tragic în lume”, mai ales „în accesul la bunurile esenţiale ca hrana, apa, locuinţa, sănătatea”. Injustiţii ce lovesc în special Africa. Dar o ameninţare la adresa păcii sunt şi „inegalităţile dintre bărbat şi femeie în exerciţiul drepturilor umane fundamentale”: papa denunţă exploatarea femeilor şi „viziunile antropologice persistente în unele culturi care rezervă femeiii o poziţie puternic supusă bunului plac al bărbatului”.

În procesul păcii - afirmă Benedict al XVI-lea - există o strânsă conexiune între ecologia naturii şi ecologia umană, adică între respectarea mediului înconjurător şi respectarea structurii naturale şi morale a omului. În acest context se înscrie problema aprovizionării energetice: astăzi - notează - se asistă la o cursă, fără precedent în istorie, pentru acapararea resurselor disponibile care provoacă injustiţii, antagonisme, noi forme de sărăcie şi excluderea altora. „Distrugerea ambientului - citim în mesajul pontifical pentru Ziua mondială a Păcii 2007 - un uz al său impropriu sau egoist şi acapararea violentă a resurselor pământului generează sciziuni, conflicte şi războaie, tocmai pentru faptul că sunt rod al unui concept inuman de dezvoltare”.

Papa Benedict afirmă că este necesar să se depăşească „viziunile simpliste despre om”, şi „prejudecăţile ideologice şi culturale”, „interesele polictice şi economice” şi acele „inacceptabile concepţii despre Dumnezeu care incită la ură şi violenţă. Pontiful reafirmă „cu claritate”: „un război în numele lui Dumnezeu nu este niciodată acceptabil!”,

Dar pacea este ameninţată „şi de indiferenţa faţă de ceea ce constituie adevărata natură a omului”. Mulţi contemporani neagă existenţa unei naturi specifice umane şi fac astfel posibile cele mai extravagante interpretări” când se întreabă ce este fiinţa umană. „Şi aici - afimă papa - e necesară claritatea: o viziune slabă despre persoană, care lasă spaţiu oricărei concepţii chiar şi excentrice, favorizează pacea doar în mod aparent”. În realitate împiedică dialogul autentic şi deschide calea intervenţiei unor impuneri autoritare. Unei viziuni slabe despre persoana umană îi corespund drepturi umane „slăbite”. Papa arată contradicţia internă prezentă în gândirea relativistă: „drepturile sunt propuse ca absolute, dar temeiul care este adus pentru ele este doar relativ”. Prin urmare, atunci când cuiva i se pare că acele drepturi deranjează, ele pot fi excluse. „Numai făcând claritate” asupra faptului că drepturile sunt „înrădăcinate în instanţe obiective ale naturii” acele drepturi „pot fi aprăate în mod corespunzător” şi pot fi „ valabile mereu, pretutindeni şi pentru oricine”. De altfel se înţelege de la sine - adaugă Benedict al XVI-lea, citându-l pe mahatma Gandhi, că drepturile omului implică la rândul lor obligaţii: „Gangele drepturilor coboară din Himalaia îndatoririlor”, a obligaţiilor.

Papa vorbeşte apoi despre „dreptul internaţional umanitar” care „din păcate nu şi-a aflat o aplicare coerentă”: este cazul recentului război din sudul Libanului „unde obligaţia de a proteja şi ajuta victimele nevinovate şi de a nu implica populaţia civilă a fost în mare parte neobservată”. Denunţă apoi încă o dată „plaga terorismului” şi în acelaşi timp subliniază necesitatea pentru comunitatea internaţională de a-şi da „reguli mai clare, capabile să contrasteze efectiv deriva dramatică la care asistăm. Războiul reprezintă întotdeauna un insucces pentru comunitatea internaţională şi o gravă pierdere de umanitate”.
De altfel „umbre ameninţătoare continuă să apară tot mai mult la orizontul umanităţii”: suscită, de fapt, „mare nelinişte” - scrie Benedict al XVI-lea - voinţa unor State de a se dota cu arme nucleare: acest lucru face să crească „ teama de o posibilă catastrofă atomică”. Papa urează să se treacă la o dimunuare a armelor nucleare până la „distrugerea lor totală”. Obiective de atins - precizează - „pe calea tratativelor”.

„Fiecare creştin - încheie papa - să simtă angajamentul de a fi neobosit făruitor de pace şi stăruitor apărător al demnităţii persoanei umane şi ale drepturilor ei inalienabile” mărturisind, potrivit celor revelate de Isus „că Dumnezeu este iubire şi că vocaţia cea mai mare a fiecărei persoane umane este iubirea”.

Aici serviciul complet audio:

Diversele domenii în care Benedict al XVI-lea a declinat valoarea păcii în Mesajul său pentru 2007 au suscitat numeroase întrebări din partea jurnaliştilor prezenţi marţi în Sala de Presă vaticană, la prezentarea documentului pontifical.
Pacea se traduce în respectul faţă de credinţa care se manifestă, în echitatea posibilităţilor de acces la resursele planetei sau într-o redistribuire a veniturilor care să ţină cont de Ţările mai sărace; pace, mai departe, înseamnă ştergerea ameninţării nucleare de la orizontul omenirii şi pregătirea de noi instrumente juridice care să pună la adăpost soarta inocenţilor din faţa terorismului.
Mesajul Sf. Părinte pentru Ziua mondială a păcii 2007 a trezit un viu interes, manifestat şi la conferinţa de presă prin întrebările jurnaliştilor. Între primele chestiuni adresate cardinalului Renato Raffaele Martino şi episcopului Gianpaolo Crepaldi, libertatea de cult. Există în zilele noastre "regimuri indiferente care alimentează un dispreţ cultural sistematic faţă de credinţele religioase" – se spune în Mesaj. Preşedintele Consiliului pontifical "Justitia et Pax" a remarcat, la conferinţa de presă, importanţa acestui denunţ:
Ins – "Aceleaşi regimuri care se consideră paladini ai libertăţii de exprimare, a libertăţii de gândire, ai culturii, neagă un spaţiu faptului religios. Spun mai mult, aceste regimuri se situează pe acelaşi plan al fundamentaliştilor pentru că fundamentaliştii spun 'religia mea este cea adevărată şi nimeni altul nu are dreptul să exprime o altă religie'".
Referindu-se apoi la terorism, Benedict al XVI-lea invită comunitatea internaţională la o reflecţie despre limitele actuale ale dreptului internaţional în faţa acestui fenomen, care – a afirmat card. Martino – a modificat natura războiului:
Ins – "Nu ştiu dacă vă amintiţi când vorbeam că astăzi ne aflăm în 'al patrulea război mondial'. După cele două războie mondiale, a urmat Războiul rece – al treilea – şi acum, cu terorismul, ne găsim în al patrulea. Dar acesta nu are parametri asimilabili războiului aşa cum l-am cunoscut în istorie. Acest lucru ar trebui să solicite Statele la elaborarea unor noi reguli şi acorduri, utile acestui moment istoric".

Aici, serviciul audio: