Adevărata dreptate nu poate fi inventată de om, ci trebuie redescoperită căci ea vine de la Dumnezeu: din omilia lui Benedict al XVI-lea la sinţirea duminică a unei noi biserica parohiale din Roma

(RV - 10 decembrie 2006) „Adevărata dreptate nu poate fi inventată de om, ci trebuie mai curând să fie descoperită, deoarece ea vine de la Dumnezeu”; se cunoaşte prin Cuvântul său, în parohii care asemenea unor faruri iradiază lumina credinţei întâmpinând dorinţele cele mai profunde şi mai adevărate ale inimii omului. Aceasta este sinteza omiliei lui Benedict al XVI-lea care duminică dimineaţă, la Roma, în zona EUR, cartierul Torrino Nord a sfinţit noua biserică intitulată „Sfânta Maria, Steaua Evanghelizării. Biserica şi complexul parohial au fost realizate şi prin colectele care de 16 ani, în perioada Adventului, sunt strânse de dieceza de Roma pentru construirea a noi edificii de cult, mai ales în periferiile oraşului.

O casă care reuneşte şi în care oamenii sunt atraşi spre Dumnezeu: aceasta este biserica, locul unde Cuvântul lui Dumnezeu poate fi ascultat şi explicat, şi unde se poate lucra în mijlocul oamenilor, cu forţa ce crează dreptate şi iubire. Benedict al XVI-lea a explicat credincioşilor cum trebuie privită o parohie şi a subliniat că zidirea edificiului trebuie să fie însoţită de reonstruire interioară. Omul, a afirmat papa, trebue să găsească înainte de toate o lege fundamentală pentru viaţa sa şi aceasta trebuie să-l conducă la dreptate. Apoi a adăugat:
INS - „Adevărata dreptate nu poate fi inventată de om: ea trebuie să fie mai curând descoperită. Trebuie să vină de la Dumnezeu”.
Cuvântul lui Dumnezeu este acela care indică oamenilor calea dreptăţii, a continuat Sfântul Părinte: el este forţă de reînnoire care dă sens şi ordine timpului nostru, dă bucurie şi conduce la a edifica, a construi". Dar Biserica nu este doar un edificiu de piatră; făcută din pietre vii formează un singur trup cu Cristos şi este pentru oameni un punct de referinţă":
INS - „Mai ales în contextul nostru social larg secularizat, parohia este un far care iradiază lumina credinţei şi răspunde astfel celor mai profunde şi adevărate dorinţe ale inimii, dând semnificaţie şi speranţă vieţii persoanelor şi familiilor".
Până aici şi în format audio:

Papa însuşi, înainte de liturgia cuvântului, a consacrat altarul noii biserici ungându-l cu ulei sfinţit. În altar au fost zidite relicvele sfântului Bernard, sfântului Francisc Xaveriu, sfântului Gaspar de Bufalo şi sfintei Caterina Labouré, figuri care recheamă evanghelizarea. Ritul dedicării adică al consacrării a continuat cu ungerea pereţilor potrivit ritualului pentru a indica destinaţia exclusivă şi permamentă a edificiului pentru cultul creştin, şi apoi prin două gesturi privind altarul: tămâierea şi aprinderea luminilor. Lumini, a spus Benedict al XVI-lea, care amintesc de credinţa transmisă de apostoli: adevărata lumină care luminează Biserica este Cristos. În continuare papa a explicat:
INS - „Aceasta este menirea cea mai profundă a existenţei acestui edificiu sacru: biserica există pentru ca în ea să-l întâlnim pe Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu. Dumnezeu are un chip. Dumnezeu are un nume. În Cristos, Dumnezeu s-a făcut trup şi se dăruieşte nouă în misterul sfintei Euharistii...Biserica este locul de întâlnire cu Fiul lui Dumnezeu cel viu şi astfel este locul întâlnirii între noi. Aceasta este bucuria pe care Domnul ne-o dă: că el s-a făcut unul dintre noi, că noi putem să-l atingem şi că el trăieşte cu noi. Bucuria în Domnul este puterea noastră”.

La terminarea celebrării Benedict al XVI-lea a adresat un salut credincioşilor:
INS - „Domnul ne-a dat bucuria de a celebra casa sa şi prezenţa sa, am simţit această prezenţă care ne uneşte şi astfel ne rugăm acum ca această bucurie să rămână în noi, să ne ajute să colaborăm pentru dreptate şi pace în lume”.

Apoi pontiful s-a întreţinut cu cei mici, copiii explicându-le sensul Crăciunului:
INS - „Crăciunul este ziua în care Dumnezeu însuşi ne-a făcut un mare dar, nu ne-a dat ceva, ci darul său era să se dăruiască pe sine însuşi. Ni l-a dat pe Fiul său şi în felul acesta Crăciunul a devenit sărbătoarea darurilor. Vrem să-l imităm pe Dumnezeu, netrăind numai pentru noi, dar gândindu-ne la altul, făcând un dar altuia. Cel mai frumos dar este a fi buni pentru alţii, a da dovadă de bunătate, dreptate, iubire”.