Textul alocuţiunii lui Benedict al XVI-lea în solemnitatea "Neprihănitei Zămisliri" la întâlnirea pentru rugăciunea "Angelus"

(RV - 8 decembrie 2006) „Dragi fraţi şi surori, celebrăm astăzi una dintre sărbătorile cele mai frumoase şi populare ale Fericitei Fecioare Maria: Neprihănita Zămislire. Maria nu doar numai nu a săvârşit vreun păcat, dar a fost ferită pănă şi de acea comună moştenire a neamului omenesc care este păcatul strămoşesc. Şi aceasta datorită misiunii la care dintotdeauna Dumnezeu a destinat-o: să fie Mama Răscumpărătorului. Toate acestea sunt cuprinse în adevărul de credinţă al „Neprihănitei Zămisliri”. Temeilul biblic al acestei dogme se găseşte în cuvintele pe care îngerul le-a adresat tinerei din Nazaret: „Bucură-te, cea plină de hară, Domnul este cu tine” (Lc 1,28). „Plină de har” - în originalul grec kecharitoméne - este numele cel mai frumos al Mariei, nume pe care i l-a dat însuşi Dumnezeu pentru a arăta că ea este dintotdeauna şi pentru totdeauna iubită, aleasă, preferată pentru a primi darul cel mai preţios, pe Isus, „iubirea întrupată a lui Dumnezeu” (Enc. Deus caritas est, 12).

Ne putem întreba: pentru ce, dintre atâtea femei, Dumnezeu a ales-o tocmai pe Maria din Nazaret? Răspunsul este ascuns în misterul de nepătruns al voinţei divine. Totuşi există o raţiune pe care Evanghelia o pune în evidenţă: umilinţa, smerenia ei. Subliniază aceasta Dante Alighieri în ultimul Cânt al Paradisului: „Fecioară Mamă, fiică a Fiului tău, / umilă şi mai măreaţă decât orice făptură, / termen fix al sfatului veşnic” ( Par. XXXIII, 1-3). Fecioara însăşi în „Magnificat”, cântarea sa de laudă spune acest lucru: „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul... pentru că a privit la smerenia slujitoarei sale” (Lc 1,46.48). Da, Dumnezeu a fost atras de umilinţa Mariei, care a aflat har în ochii săi (cfr Lc 1,30). A devenit astfel Mama lui Dumnezeu, imagine şi model al Bisericii, aleasă între popoare pentru a primi binecuvântarea Domnului şi a o răspândi peste întreaga familie umană. Această „binecuvântare” nu este alta decât Isus Cristos. El este Izvorul harului de care Maria a fost copleşită încă din prima clipă a existenţei sale. L-a primit cu credinţă pe Isus şi cu iubire l-a dăruit lumii. Aceasta este şi chemarea noastră şi misiunea noastră, vocaţia şi misiunea Bisericii: a-l primi pe Cristos în viaţa noastră şi a-l dărui lumii, „pentru ca lumea să se mântuie prin el” (In 3,17).

Dragi fraţi şi surori, sărbătoarea de astăzi a Neprihănitei luminează ca un far timpul Adventului, care este timp de vigilentă şi încrezătoare aşteptare a Mântuitorului. În timp ce înaintăm în întâmpinarea lui Dumnezeu care vine, să privim la Maria care „străluceşte ca semn de speranţă sigură şi de mângâiere pentru poporul peregrin al lui Dumnezeu” (Lumen gentium, 68). Conştienţi de aceasta, vă invit să vă uniţi cu mine când, în cursul după amiezii, voi reînnoi în piaţa Spania tradiţionalul act de omagiu faţă de aceată dulce Mamă prin har şi a harului. Ei să ne adresăm acum cu rugăciunea care aminteşte vestea Îngerului”.

După recitarea antifonului marian „Îngerul Domnului”, papa a spus că este "bucuros să salute membrii Academiei pontificale a Neprihănitei, conduşi de preşedintele ei, cardinalul Andrei Maria Deskur. „Asigur - a spus - rugăciunea mea şi formulez cele mai bune urări pentru activitatea Academiei şi pentru serviciul meritoriu pe care îl desfăşoară.

Apoi a adăugat: „În această sărbătoare, dedicată în mod tradiţional de Acţiunea Catolică Italiană reînnoirii adeziunii, adresez un cordial salut Preşedinţiei Naţionale şi educatorilor Acţiunii Catolice Copii, reuniţi la Roma pentru congresul anual, şi îl extind la toate asociaţiile diecezane şi parohiale di Italia. Încurajez Acţiunea Catolică să desfăşoare tot mai mult angajarea formativă, pentru ca membrii săi asociaţi să crească în sfinţenie de viaţă şi comuniune eclezială şi să fie martori credibili ai lui Cristos înviat, speranţă a umanităţii. Fecioara Neprihănită să binecuvânteze Acţiunea Catolică şi să o susţină în propunerea generoasă de a sluji Biserica şi misiunea ei evanghelizatoare”.

Au urmat saluturi particulare în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi un scurt salut tuturor pelerinilor de limbă italiană urând la toţi o sărbătoare frumoasă.