Textul alocuţiunii lui Benedict al XVI-lea în solemnitatea "Neprihănitei Zămisliri"
la întâlnirea pentru rugăciunea "Angelus"
(RV - 8 decembrie 2006) „Dragi fraţi şi surori, celebrăm astăzi
una dintre sărbătorile cele mai frumoase şi populare ale Fericitei Fecioare Maria:
Neprihănita Zămislire. Maria nu doar numai nu a săvârşit
vreun păcat, dar a fost ferită pănă şi de acea comună moştenire a neamului omenesc
care este păcatul strămoşesc. Şi aceasta datorită misiunii la
care dintotdeauna Dumnezeu a destinat-o: să fie Mama Răscumpărătorului. Toate acestea
sunt cuprinse în adevărul de credinţă al „Neprihănitei Zămisliri”. Temeilul biblic
al acestei dogme se găseşte în cuvintele pe care îngerul le-a adresat tinerei din
Nazaret: „Bucură-te, cea plină de hară, Domnul este cu tine” (Lc 1,28). „Plină
de har” - în originalul grec kecharitoméne - este numele cel mai frumos al
Mariei, nume pe care i l-a dat însuşi Dumnezeu pentru a arăta că ea este dintotdeauna
şi pentru totdeauna iubită, aleasă, preferată pentru a primi darul cel mai preţios,
pe Isus, „iubirea întrupată a lui Dumnezeu” (Enc. Deus caritas est, 12).
Ne
putem întreba: pentru ce, dintre atâtea femei, Dumnezeu a ales-o tocmai pe Maria din
Nazaret? Răspunsul este ascuns în misterul de nepătruns al voinţei divine. Totuşi
există o raţiune pe care Evanghelia o pune în evidenţă: umilinţa, smerenia ei. Subliniază
aceasta Dante Alighieri în ultimul Cânt al Paradisului: „Fecioară Mamă, fiică a Fiului
tău, / umilă şi mai măreaţă decât orice făptură, / termen fix al sfatului veşnic”
( Par. XXXIII, 1-3). Fecioara însăşi în „Magnificat”, cântarea sa de
laudă spune acest lucru: „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul... pentru că a privit
la smerenia slujitoarei sale” (Lc 1,46.48). Da, Dumnezeu a fost atras de umilinţa
Mariei, care a aflat har în ochii săi (cfr Lc 1,30). A devenit astfel Mama
lui Dumnezeu, imagine şi model al Bisericii, aleasă între popoare pentru a primi binecuvântarea
Domnului şi a o răspândi peste întreaga familie umană. Această „binecuvântare” nu
este alta decât Isus Cristos. El este Izvorul harului de care Maria a fost copleşită
încă din prima clipă a existenţei sale. L-a primit cu credinţă pe Isus şi cu iubire
l-a dăruit lumii. Aceasta este şi chemarea noastră şi misiunea noastră, vocaţia şi
misiunea Bisericii: a-l primi pe Cristos în viaţa noastră şi a-l dărui lumii, „pentru
ca lumea să se mântuie prin el” (In 3,17).
Dragi fraţi şi surori,
sărbătoarea de astăzi a Neprihănitei luminează ca un far timpul Adventului, care este
timp de vigilentă şi încrezătoare aşteptare a Mântuitorului. În timp ce înaintăm
în întâmpinarea lui Dumnezeu care vine, să privim la Maria care „străluceşte ca semn
de speranţă sigură şi de mângâiere pentru poporul peregrin al lui Dumnezeu” (Lumen
gentium, 68). Conştienţi de aceasta, vă invit să vă uniţi cu mine când, în cursul
după amiezii, voi reînnoi în piaţa Spania tradiţionalul act de omagiu faţă de aceată
dulce Mamă prin har şi a harului. Ei să ne adresăm acum cu rugăciunea care aminteşte
vestea Îngerului”.
După recitarea antifonului marian „Îngerul Domnului”,
papa a spus că este "bucuros să salute membrii Academiei pontificale a Neprihănitei,
conduşi de preşedintele ei, cardinalul Andrei Maria Deskur. „Asigur - a spus -
rugăciunea mea şi formulez cele mai bune urări pentru activitatea Academiei şi pentru
serviciul meritoriu pe care îl desfăşoară.
Apoi a adăugat: „În această
sărbătoare, dedicată în mod tradiţional de Acţiunea Catolică Italiană reînnoirii adeziunii,
adresez un cordial salut Preşedinţiei Naţionale şi educatorilor Acţiunii Catolice
Copii, reuniţi la Roma pentru congresul anual, şi îl extind la toate asociaţiile
diecezane şi parohiale di Italia. Încurajez Acţiunea Catolică să desfăşoare tot mai
mult angajarea formativă, pentru ca membrii săi asociaţi să crească în sfinţenie de
viaţă şi comuniune eclezială şi să fie martori credibili ai lui Cristos înviat, speranţă
a umanităţii. Fecioara Neprihănită să binecuvânteze Acţiunea Catolică şi să o susţină
în propunerea generoasă de a sluji Biserica şi misiunea ei evanghelizatoare”.
Au
urmat saluturi particulare în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă
şi un scurt salut tuturor pelerinilor de limbă italiană urând la toţi o sărbătoare
frumoasă.