La Efes papa l-a amintit pe preotul italian Andrei Santoro ucis la Trabzon, în Turcia, pe când se ruga

(RV - 29 noiembrie 2006) Un simbol al voinţei de dialog cu credinţa musulmană este desigur şi figura preotului italian Andrei Santoro, ucis la Trabzon la 5 februarie anul acesta. Papa, în omilia de la Efes, l-a pomenit subliniind „frumoasa mărturie” dată de el: este aceeaşi care reiese din scrierile sale publicate tocmai în aceste zile de editura Città Nuova într-un volum intitulat „Scrisori din Turcia, prezentat marţi în oraşul Latina. Stând la faţa locului, a simţit dorinţa ca flacăra creştinismului, care a pornit din Orientul Mijlociu, să crească puţin, să strălucească în toată splendoarea sa la nivel de credinţă. Şi aceasta pentru ca Occidentul să continue să primească acea credinţă originară, dar în acelaşi timp - astfel simţea el - să poată aduce un aport acestui ţinut atât de suferind, în care el simţea nevoia unei prezenţe creştine mai vii şi mai încurajatoare. Iată un fragment dintr-o scrisoare din 15 septembrie 2004: „În acest colţ al Orientului Mijlociu e nevoie de cine vrea să fie simplu creştin în mijlocul lumii, ducând o viaţă pe jumătate contemplativă iar cealaltă jumătate la uşă, primind pe cine vine şi ieşind în căutarea celui care nu vine”. În aceeaşi scrisoare exprimă bine şi drumul său individual, drumul său spiritual. Când vorbeşte, de pildă, despre sabia care străpunge inima Mariei, el lărgeşte conceptul văzând sabia care străpunge astăzi inima tuturor creştinilor şi se întreabă: care este în concret această sabie ce ne stăpunge la nivel spiritual? Revenind la viaţa sa personală şi spirituală spune că „acea sabie poate fi drumul pe calea sărăciei, pe calea castităţii, poate fi drumul ascetic de a rămâne în rugăciune, chiar şi când uneori suntem distraţi”.