Libertate de religie, garantată instituţional şi efectiv respectată, atât pentru indivizi cât şi pentru comunităţi, constituie pentru credincioşi condiţia necesară pentru contribuţia lor leală la edificarea societăţii: Benedict al XVI-lea la întâlnirea cu preşedintele Departamentului turc pentru Afaceri Religioase

(RV - 28 - noiembrie 2006) După vizita la mauzoleul lui Atatürk, a urmat ceremonia oficială de bun venit la palatul prezidenţial din Ankara unde îl aştepta preşedintele Republicii, Ahmet Necdet Sezer. O cermonie simplă care s-a desfăşurat fără discursuri oficiale. Primul discurs al vizitei sale apostolice, Benedict al XVI-lea l-a adresat la întâlnirea cu preşedintele Departamentului pentru Afacerile religioase, prof. Alì Bardakoglu, cei doi mari mufti de Ankara şi Istanbul. Un discurs mult aşteptat, nu numai în Turcia, cum a subliniat preşedintele Comisiei pentru dialogul intereligios al prestigioasei Universităţi „Al Azhar” din Cairo: "acesta ar putea deschide drumul multor lucruri. Aşteptăm declaraţiile sale cum extrem interes şi un spirit pozitiv’.

Redăm pe scurt afirmaţiile lui Benedict al XVI-lea făcute în primul discurs rostit în Turcia la întâlnirea cu preşedintele Departamentului turc pentru Afacerile Religioase.

Papa a spus mai întâi că este recunoscător pentru oportunitatea de a vizita această ţară, atât de bogată în istorie şi cultură. Este o ţară foarte scumpă pentru creştini: multe din comunităţile primare ale Bisericii au fost întemeiate şi au atins maturitatea aici, fiind inspirate de predica apostolilor, în special a sfântului Paul şi a sfântului Ioan. Tradiţia ajunsă până la noi afirmă că Maria, Mama lui Isus a trăit la Efes, în casa apostolului Ioan. Aici sunt atâtea monumente creştine şi musulmane care dau mărturie despre trecutul măreţ al Turciei.

Papa a spus că s-a pregătit la această vizită în Turcia cu aceleaşi sentimente exprimate de predecesorul său fericitul Ioan al XXIII-lea, când a ajuns aici ca arhiepiscop Angelo Giuseppe Roncalli pentru a îndeplini sarcina de reprezentant pontifical la Istanbul: „Simt că îi vreau bine poporului turc, la care Domnul m-a trimis…Eu iubesc turcii, preţuiesc calităţile naturale ale acestui popor, care îşi are locul său pregătit în mersul civilizaţiei“.

Benedict al XVI-lea şi-a însuşit şi cuvintele predecesorului său Ioan Paul al II-lea, care în 1979 cu ocazia vizitei spunea: „Mă întreb dacă nu este urgent, tocmai astăzi când creştinii şi musulmanii au întrat într-o nouă perioadă a istoriei, să recunoască şi să dezvolte legăturile spirituale care ne unesc, în scopul de a promova şi apăra împreună valorile morale, pacea şi libertatea“.

„Creştinii şi musulmanii urmând respectivele lor religii, recheamă atenţia asupra adevărului privind caracterul sacru şi demnitatea persoanei. Aceasta este baza respectului şi stimei noastre reciproce, aceasta este baza pentru colaborarea în serviciul păcii dintre naţiuni şi popoare, dorinţa cea mai scumpă a tuturor credincioşilor şi a tuturor persoanelor de bunăvoinţă“.

Papa s-a referit şi la conciliul Vatican II care învaţă că potrivit tradiţiei biblice, tot neamul omenesc are una şi aceeaşi origine şi un destin comun: Dumnezeu, Creatorul nostru şi termenul pelerinajului nostru pământesc. Creştinii şi musulmanii aparţin la familia acelora care cred în Dumnezeul unic şi care potrivit tradiţiilor respective fac referinţă la Abraham. Această unitate umană şi spirituală în originile şi în destinele noastre ne determină să căutăm un intinerar comun în timp ce ne îndeplinim partea ce ne revine în acea căutare de valori fundamentale, atât de caracteristică persoanelor timpului nostru. Ca bărbaţi şi femei de religie, suntem puşi în faţa provocării aspiraţiei difuze la dreptate, dezvoltare, solidaritate, libertate, siguranţă, pace, apărarea mediului înconjurător şi a resurselor pământului.

În special, putem oferi un răspuns credibil chestiunii care apare clar din societatea de azi, chiar dacă ea este adesea pusă de o parte, chestiunea privind semnificaţia şi scopul vieţii, pentru fiecare individ şi pentru întreaga umanitate. Suntem chemaţi să lucrăm împreună, încât să ajutăm societatea să se deschidă spre transcendent, recunoscând lui Dumnezeu cel Atotputernic locul care îi revine.

Modul cel mai bun pentru a merge înainte este cel al unui dialog autentic între creştini şi musulmani, bazat pe adevăr şi inspirat de dorinţa sinceră de a ne cunoaşte mai bine unul pe altul, respectând diferenţele şi recunoscând ceea ce avem în comun. Acest lucru va duce concomitent la un autentic respect pentru alegerile responsabile pe care fiecare persoană le face, în special cele inspirate de valorile fundamentale şi de convingerile religioase personale.

Papa a subliniat apoi că libertatea de religie, garantată instituţional şi efectiv respectată, atât pentru indivizi cât şi pentru comunităţi, constituie pentru credincioşi condiţia necesară pentru contribuţia lor leală la edificarea societăţii, în atitudine de autentic serviciu, în special faţă de cei mai vulnerabili şi mai săraci.

Papa Benedict al XVI-lea a încheiat dând „laudă lui Dumnezeu Atotputernic şi Milostiv pentru această fericită ocazie care ne permite - a spus - să ne regăsim împreună în numele său“. Mă rog ca aceasta să fie un semn al angajării noastre comune la dialogul între creştini şi musulmani, precum şi o încurajare de a persevera de-a lungul drumului , în respect şi prietenie. Urez- a spus - ca să putem ajunge să ne cunoaştem mai bine, întărind legăturile de afecţiune dintre noi, în dorinţa comună de a trăi împreună în armonie, în pace şi încredere reciprocă.

Ca unii care cred, noi tragem din rugăciune forţa necesară pentru a depăşi orice urmă de prejudecată şi a oferi o mărturie comună a credinţei noastre tari în Dumnezeu. Fie ca binecuvântarea sa să fie mereu asupra noastră.
Aici serviciul audio: