Creşte aşteptarea pentru călătoria lui Benedict al XVI-lea în Turcia pe urmele predecesorilor săi; în studiu, vizita la Moscheea Albastră din Istanbul

(RV - 25 noiembrie 2006) Creşte aşteptarea pentru apropiata călătorie a papei Benedict al XVI-lea în Turcia. Papa va pleca la Ankara peste 3 zile, marţi 28 noiembrie pentru a reveni la Roma vineri 1 decembrie. Între timp, directorul Sălii vaticane de presă, părintele Federico Lombardi a spus că este în studiu o scurtă vizită a papei la Moschea Albastră din Istanbul, imediat după vizita la apropiatul Muzeu „Sfânta Sofia”. Benedict al XVI-lea este al treilea pontif al Romei care vine în această ţară. Dar legăturile cu acest pământ îi privesc şi pe alţi papi: începând de la sfântul Petru care, potrivit tradţiei, înainte de a ajunge la Roma, a fost episcop de Antiohia, unde pentru prima dată ucenicii lui Isus au fost numiţi „creştini”. O istorie de raporturi care privesc mai ales secolul trecut.

Turcia nutreşte o stimă deosebită pentru Benedict al XV-lea, papă al păcii care a încercat să oprească „masacrul inutil” al Primului Război Mondial. A depus mari eforturi pentru repatrierea prizonierilor turci. La Istanbul o statuie îl aminteşte cu această dedicaţie: „Unui mare papă...binefăcător al popoarelor fără deosebire de naţionalitate sau de religie”.
Mare simpatie şi pentru Ioan al XXIII-lea: Angelo Roncalli timp de 10 ani, din 1934 până în 1944, a fost delegat apostolic la Istanbul. Este numit „prietenul turcilor” iar o stradă a marelui oraş îi poartă numele.
Paul al VI-lea a fost primul papă care a efectuat o călătorie apostolică în Turcia unde s-a dus în iulie 1967. A încurajat micile comunităţi creştine, în special „cele care sunt încercate de suferinţă”, invitând ucenicii lui Isus să menţină mereu „ sus flacără credinţei!”. Aici l-a întâlnit din nou pe patriarhul ecumenic ortodox Atenagoras după istoria îmbrăţişare la Ierusalim în 1964 şi anularea excomunicărilor reciproce pronunţate înainte cu 9 secole: papa Montini a sublinat necesitatea de a lucra „în mod fratern pentru a găsi împreună formele apte şi progresive pentru a dezvolta...comuniunea care, deşi imperfectă, deja există”. În dialogul teologic deja început - a afirmat - este vorba de a se respecta „în diversitatea legitimă tradiţiile liturgice, spirituale, disciplinare şi teologice”, căutând „cu cea mai mare atenţie să nu fie nimic impus...decât ceea ce este necesar pentru a putea restabili şi păstra comuniunea şi unitatea”. Paul al VI-lea, înainte de călătorie, restituise deja autorităţilor turceşti un străvechi stindard, luat în timpul bătăliei de la Lepanto din 1571, care, de atunci, se păstra în colecţiile Vaticanului. Tot în 1967, Paul al VI-lea l-a primit pe noul ambasador al Turciei asigurând fidelitatea catolicilor faţă de autorităţile locale şi în acelaşi timp cerând pentru ei respectarea drepturilor şi „deplină libertate de acţiune”.

Ioan Paul al II-lea este al doilea Pontif roman care s-a dus în Turcia: era în noiembrie 1979. A voit să participe cu credincioşii ortodocşi la sărbătoarea sfântului Andre, patron ceresc al Bisericii Constantinopolului. Comunităţilor creştine le-a spus: „Să aveţi mereu curajul şi mândria credinţei voastre”. A amintit fidelitatea comunităţii armene adesea „marcată de mari încercări şi de profunde suferinţe”. La Istanbul l-a întâlnit pe patriarhul ecumenic Dimitrios I amintind „că între Biserica Romei şi Biserica Constantinopolului există legături deosebite de fraternitate şi de intimitate, şi că o colaborare mai strânsă este naturală între aceste două B iserici”. „Trebuie să grăbim pasul spre deplina reconciliere fraternă”. Şi a adăugat: „Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem nu este atât de a şti dacă putem restabili deplina comuniune, dar chiar mai mult dacă avem dreptul să rămânem separaţi”. La Efes, sub privirea maternă a Mariei, a spus: „noi suntem gata să recunoaştem nedreptăţile noastre reciproce, egoismele noastre, încetinelie noastre: ea a a născut un Fiu unic, noi din păcate i-l prezentăm împărţit”.
În 1979 papa Ioan Paul al II-lea a primit în Vatican Conferinţa episcopală a Turciei subliniind cu amărăciune „ exodul continuu” al creştinilor turci spre alte ţări. A vorbit despre „realitatea cotidiană” a dialogului cu majoritatea musulmană şi în acelaşi timp a invitat creştinii să nu le fie frică „să-şi manifeste credinţa lor după exemplul lui Isus care nu s-a impus dar a făcut din toată existenţa sa o vestire clară a iubirii oferite de Tatăl tuturor oamenilor”. În februarie 2004, Ioan Paul al II-lea l-a primit pe noul ambasador turc Osman Durak evidenţiind importanţa statului de drept pentru garanţia egalităţii de tratament a tuturor cetăţenilor”. Distincţia clară dintre sfera religioasă şi cea civilă - a relevat - permite amândurora să exercite în mod eficace propriile responsabilităţi”, în completă libertate de conştiinţă. A formulat auspicii pentru recunoaşterea „statutului juridic al Bisericii” din partea autorităţilor turceşti. Catolicii, a adăugat, nu caută „privilegiii speciale” dar cer doar respectul „propriilor drepturi fundamentale”.

Benedict al XVI-lea va fi deci al treila papă care vizitează Turcia. Ar fi voit să o facă deja anul trecut pentru sărbătoarea sfântului Andrei. În acea ocazie a trimis un mesaj patriarhului ecumenic Bartolomeu I afirmând că „Biserica catolică este angajată în mod irevocabil să promoveze orice iniţiativă utilă să consolideze caritatea, solidaritatea şi dialogul teologic”. Apoi a manifestat speranţa ca să se ajungă la o „comuniune din ce în ce mai profundă pentru a depăşi acele obstacole care încă rămân”, în scopul de „a putea celebra împreună Sfânta Euharistie, jertfa lui Cristos pentru viaţa lumii”. Apoi, în iulie 2005 şi-a exprimat durerea profundă pentru victimele atentatului terorist săvârşit împotriva staţiunii balneare din Kudasi trimiţând o binecuvântare specială poporului turc. În septembrie 2005 a făcut să parvină un mesaj participanţilor la Reuniunea interreligioasă organizată la Antiohia şi a urat ca „libertatea religioasă, inclusiv cea a minorităţilor, să fie protejată”.

La 5 februarie anul acesta părintele Andrei Santoro, preot italian „Fidei donum” a fost ucis în timp ce se ruga în Biserica „Sfânta Maria” din Trabzon la Marea Neagră. Benedict al XVI-lea şi-a exprimaat marea durere şi s-a rugat pentru ca sângele vărsat de acest om al lui Dumnezeu „să devină sămânţă de spranţă pentru a construi o adevărată fraternitate între popoare”. Recent, la 17 noiembrie, întâlnind membrii plenarei Consiliului pontifical pentru unitatea creştinilor, Benedict al XVI-lea a avut cuvinte de mare preţuire pentru „noul avânt” imprimat dialogului teologic dintre catolici şi ortodocşi, reluat în septembrie, la Belgrad în Serbia după o lungă perioadă de stagnare. Papa a sibliniat necesitatea unui „ecumenism al iubirii”. De fapt, „iubirea însoţită de gesturi coerente crează încredere, face să se deschidă inimile şi ochii. Dialogul carităţii - a afirmat Benedict al XVI-lea - promovează şi luminează dialogul adevărului”.
Aici, serviciul audio: