La audienţa generală de miercuri Benedict al XVI-lea a condamnat asasinarea ministrului libanez, Pierre Gemayel şi invită libanezii să nu se lase învinşi de ură. În cateheza , dedicată pentru ultima dată sfântului Paul, a subliniat unitatea dintre Cristos şi Biserică: cine prigoneşte Biserica îl prigoneşte pe Cristos

(RV - 22 noiembrie 2006) Un presant apel către „toţi libanezii la a nu se lăsa învinşi de ură dar de a reconsolida dreptatea şi reconcilierea” pentru un viitor de pace. Un gând deosebit al lui Benedict al XVI-lea, miercuri dimineaţă la audienţa generală desfăşurată în piaţa San Pietro, l-a adresat Libanului, răvăşit marţi de asasinarea la Beirut al ministrului Industriei Pierre Gemayel, lider al partidului creştin maronit. Au ascultat cuvintele pontifului cira 50 de mii de persoane, dublul celor prevăzute, sosite în piaţa Sfântul Petru sfidând o ploate forta puternică.
Abia răzbise dintre nori puţin soare, după rafale violente de ploaie, când cronica cu încărăctura sa de drame, a intrat pentru câteva clipe în întâlnirea de miercuri dintre papa şi credincioşi. Moartea plină de cruzime a lui Pierre Gemayel, ministrul Industriei libenaze, asasinat marţi la Beirut, suscită durerea „profundă” şi solidaritatea lui Benedict al XVI-lea:
INS - „Condamnând cu fermitate asemenea atentat brutal, asigur rugăciunea mea şi apropierea mea spirituală pentru familia în doliu şi pentru iubitul popor libanez. În faţa forţelor obscure care caută se distrugă ţara, invit libanezii să nu se lase învinşi de ură ci să reconsolideze unitatea naţională, dreptatea şi reconcilierea şi să lucreze împreună pentru a construi un viitor de pace. Invit, în fine, responsabilii ţării care au la inimă soarta acelei regiuni să contribuie la o soluţie globală şi negociată a diferitelor situaţii de injustiţie care o marchează de-acum de prea mulţi ani”.

Cu puţin îaninte, în cateheza sa, Benedict al XVI făcuse a patra şi ultima reflecţie asupra figurii şi apostolatului sfântului Paul. Propusă de Benedict al XVI în prezenţa un zeci de mii de credincioişi, dsintre care mulţi cu hainele „leoarcă”, dar nu pentru aceasta dispuşi să abandoneze piaţa San Pietro - care din contra s-a umplut pe parcurs - cateheza papei a reluat firul de la episodul de pe drumul Damascului, moment ce se dovedeşte decisiv pentru Paul în ceea ce priveşte înţelegerea legăturii mistice care îl uneşte pe Isus cu Biserica sa. Viitorul apostol - a notat Benedict al XVI-lea, nu s-a convertit, cum s-a întâmplat pentru ceilalţi, în contactul cu prima comunitate creştină, pentru care, din contra, a devenit un înverşunat prigonitor. S-a converit din iniţiativa directă a lui Cristos, care însă i s-a revelat ca „prigonit, persecutat” şi deci, în fond, Paul - a afirmat pontiful - „s-a convertit în acelaşi timp la Cristos şi la Biserică:
INS - „Astfel a apărut definiţia sa originală a Bisericii ca „Trup al lui Cristos”, pe care nu o găsim în alţi autori creştini din primul secol (cfr 1Cor 12,27; Ef 4,12; 5,30; Col 1,24). Rădăcina cea mai profundă a acestei suprinzătoare denumiri a Bisericii o găsim în Sacramentul trupului lui Cristos. Spune sfântul Paul: „Pentru că este o singură pâine, noi, cei mulţi, suntem un singur trup, căci toţi ne împărtăşim din aceeaşi unică pâine” (1Cor 10,17).
Pentru aceasta sfântul Paul, a continuat Benedict al XVI-lea, nu a iubit bisericile individuale, la întemeierea cărora a contribuit prin predica sa, „într-o manieră rece şi birocratică, dar intensă şi pasionată”: le considera o „extindere” a prezenţei personale a lui Cristos în lume. O Biserică făcută din mădulare unite şi totodată distincte, conduse de suflul Spiritului Sfânt:
INS - „Fireşte, a sublinia exigenţa unităţii nu înseamnă a susţine că trebuie să se uniformizeze sau să aplatizeze viaţa bisericească după un singur mod de a lucra. În altă parte Paul învaţă „să nu stingă Duhul” (1Tes 5,19), adică să lase cu generozitate spaţiu dinamismului imprevizibil al manifestărilor carismatice ale Spiritului, care este izvor de energie şi de vitalitate mereu nouă”.
Dar dacă există un criteriu de bază la care Paul ţine mult este „edificarea reciprocă”: ”Totul să se facă spre edificare” (1Cor 14,26). Totul trebuie să contribuie la a construi în ordine ţesutul eclezial, nu numai fără stagnări, dar şi fără fugi şi fără laceraţii.
INS - "În fond, a sintetizat Benedict al XVI-lea, este în joc un raport de comuniune: acela, pentru a spune astfel, vertical dintre Isus Cristos şi noi toţi, dar şi cel orizontal între toţi aceia care se disting în lume prin faptul de „a invoca numele Domnului nostru Isus Cristos (1Cor 1,2). Aceasta este definiţia noastră: noi facem parte dintre aceia ca invocă numele Domnului nostru Isus Cristos. Se înţelege bine de aceea cât este de dorit ca să se realizeze ceea ce Paul însuşi urează scriind Corintenilor: „Dar dacă toţi fac profeţii şi ar intra cineva fără credinţă sau neştiutor, va fi convins de eroarea sa de toţi şi judecat de toţi; Cele ascunse ale inimii vor fi descoperite şi, în felul acesta, căzând cu faţa la pământ îl va adora pe Dumnezeu, mărturisind.’într-adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru” (1Cor 14,24-25). Aşa ar trebui să fie întâlnirile noastre liturgice. Un necreştin care intră în adunarea noastră ar trebui la sfârşit să poată spune: „Într-adevăr Dumnezeu este cu voi”. Papa a încheiat cateheza cu invocaţia: „Să-l rugăm pe Domnul să fie astfel, în comuniune cu Cristos şi în comuniune între noi”.

A urmat prezentarea unui rezumat al catehezei în principalele limbi de largă circulaţie europeană şi apoi saluturi particulare adresate unor grupuri de pelerini.
Un salut deosebit pentru episcopii regiunilor italiene Abruzzo şi Molise, însoţiţi de mii de credincioşi, care deschid lunga serie a vizitelor ad Limina a episcopatului italian. Amintind cu recunoştinţă recenta călătorie la sanctuarul de la Manoppello, unde se păstrează străvechea pânză de in cu chipul lui Cristos. pontiful a încurajat pe toţi să continue eforturile pentru a face astfel ca Evangheliaa să fi punctul fundamental de referinţă pentru toate comunităţile lor. În faţa misiunii care este încredinţată Bisericilor voastre nu vă lăsaţi niciodată prinşi de oboseală sau descurajare. Pe lângă aceasta, Benedict al XVI-lea a invitat tinerii, vârstnicii şi familiile să privească la figura lui Cristos Rege, a cărui solemnitate o vom celebra duminica viitoare care încheie Timpul liturgic ordinar în vederea perioadei Adventului. În special, perechilor de tinerei recent căsătoriţi, pontiful le-a amintit împlinirea a 25 de ani ai Exortaţiei apostolice "Familiaris consortio” care a dat - a observat - un mare impuls pastoraţiei familiale în Biserică. „Vă urez să parcurgeţi drumul vostru matrimonial uniţi mereu cu Cristos”.
Iată şi binecuvântarea apostolică invocată de Benedict al XVI-lea la terminarea audienţei generale de miercuri în piaţa San Pietro, imediat după recitarea în cor a rugăciunii „Tatăl nostru” în limba latină, binecuvântare care ajunge pe calea undelor şi în casele ascultătorilor noştri.
INS - Binecuvântarea papală.
Aici serviciul compelt audio: