Libertatea religioasă nu prejudiciază interesele statului: a subliniat Benedict al XVI-lea primind luni dimineaţă preşedintele Republicii Italiene, Giorgio Napolitano, pentru prima dată în Vatican. Preşedintele Napolitano reafrimă importanţa cooperăriii dintre Stat şi Biserică

(RV - 20 noiembrie 2006) O întâlnire pentru a reafirma legătura cu totul particulară care leagă Italia de Succesorul lui Petru: în acest spirit s-a desfăşurat luni dimineaţă în Vatican vizita oficială la papa Benedict al XVI-lea a preşedintelui Republicii, Giorgio Napolitano. Şeful statului italian, împreună cu soţia Clio şi membrii suitei, l-a întâlnit apoi şi pe cardinalul secretar de stat vatican, Tarcisio Bertone. Benedict al XVI-lea a reafirmat că libertatea religioasă nu prejudiciază interesele statului şi a cerut paritate de drepturi pentru credincioşii laici care se angajează pentru binele societăţii. Din partea sa, preşedintele Napolitano a exprimat preţuire pentru dimensiunea socială şi publică a faptului religios. Amândoi au reafirmat apoi importanţa colaborării dintre Biserică şi Stat pentru promovarea binelui integral al persoanei. Un serviciu de Alessandro Gisotti
INS - secvenţe muzicale din imnul de stat italian.
Imnul lui Mameli, a răsunat în curtea San Damaso marcând începutul vizitei oficiale a preşedintelui Republicii italiene, Giorgio Napolitano la Benedict al XVI-lea. Vizita la Palatul apostolic a durat circa două ore, având ca momente culminante colocviul privat de circa 25 de minute, şi mai ales discursurile papei şi a şefului statului italian, aflat pentru prima dată în Vatican de la alegerea sa ca preşedinte în data de 10 mai anul acesta. Pontiful a exprimat mai întâi gratitudinea sa pentru poporul italian care, a spus, cu „căldură şi entuziasm” îl susţine încă de la începutul misiunii sale de Succesor al lui Petru. Cuvinte însoţite de o semnificativă urare pentru naţiunea italiană:
INS - „Fie ca naţiunea italiană să ştie să înainteze pe calea progresului autentic şi să poată oferi Comunităţii internaţionale contribuţia sa preţioasă, promovând mereu acele valori umane şi creştine care impregnează istoria sa, cultura sa, patrimoniul său ideal, juridic şi artistic şi care continuă să fie la baza existenţei şi angajării cetăţenilor săi”.
În acest efort, a asigurat papa, „nu va lipsi, desigur, contribuţia leală şi generoasă a Bisericii catolice, prin învăţământul episcopilor săi” pe care în curând a adăugat - îi voi întâlni în vizita lor „ad Limina”. Citând din constituţia conciliară Gaudium et Spes despre Biserica în lumea contemporană, Benedict al XVI-lea a subliniat faptul că comunitatea politică şi Biserica deşi „independente şi autonome una de alta în propriul domeniu”, sunt în serviciul „vocaţiei personale şi sociale a aceloraşi persoane umane”. De aici derivă importanţa unei sănătoase colaborări între cele două societăţi:
INS - „Biserică şi Stat, deşi total distincte, sunt amândouă chemate, potrivit misiunii lor respective şi cu propriile scopuri şi mijloace, să slujească omul care este în acelaşi timp destinatar şi părtaş al misiunii mântuitoare a Bisericii şi cetăţean al statului. În om, aceste două societăţi se întâlnesc şi colaborează pentru a promova mai eficient binele integral”.
O abordare, a continuat, care a inspirat şi Acordul care aduce modificări Concordatului din Latern. Astfel a pus accentul pe dimensiunea religioasă a persoanei care, potrivit învăţăturii Conciliului Vatican II, trebuie respectată şi promovată de autoritatea umană. Pe de altă parte, a avertizat pontiful, nu se poate considera ca fiind garantat acest drept doar atunci „când nu se recurge la violenţă sau nu se intervine asupra convingerilor personale”. Libertatea religioasă, a ţinut să noteze pontiful, „este un drept nu numai al individului, dar şi al familiei, al grupurilor religioase şi ale Bisericii înseşi”. Deci, a mai spus, puterea civilă trebuie să creeze „condiţii prilenice pentru dezvoltarea vieţii religioase” chiar pentru interesul societăţii.
INS - „Libertatea, pe care Biserica şi creştinii o revendică, nu prejudiciază interesele Statului sau alte grupuri sociale şi nu vizează o supremaţie asupra lor, dar este mai curând condiţia pentru ca, aşa cum am spus în timpul recentei Reuniuni naţionale ecleziale, desfăşurată la Verona, să se poată duce la bun sfârşit acel preţios serviciu pe care Biserica îl oferă Italiei şi fiecărei ţări în care ea este prezentă”.
Asemenea serviciu pentru societate, a repetat, se exprimă în domeniul civil şi politic, întrucât Biserica deşi neintenţionând să fie agent politic, are totuşi, „un interes profund pentru binele comunităţii politice”. În continuare Benedict al XV-lea a pus accentul pe rolul credincioşilor laici:
INS - Acest aport specific este dat în principal de credincioşii laici, care, acţionând cu deplină responsabilitate şi făcând uz de dreptul de a participa la viaţa publică pe care îl au deopotrivă cu toţi cetăţenii, se angajează împreună cu ceilalţi membri ai societăţii la „a construi o ordine justă în societate”.
Pontiful a adăugat că atunci când credincioşii se străduiesc să înfrunte marile sfidări actuale, ca război, terorism, foamete, sărăcie, dar şi tutelarea vieţii umane în toate fazele ei, „nu acţionează pentru un interes al lor special sau în numele unor principii perceptibile doar de către cine profesează un anumit crez religios”. O fac, a amintit, „potrivit regulilor convieţuirii democratice” „pentru binele întregii societăţi” şi „în numele unor valori pe care orice persoană cu dreaptă judecată le poate împărtăşi”. Valori, a relevat papa, care în mare parte sunt proclamate de Constituţia italiană.

În discursul său de omagiu. preşedintele Napolitano a mulţumit Sfântului Părinte pentru apelurile de pace „hotărâte şi clare” şi pentru denunţarea fermă a flagelului foametei. Apoi, vorbind despre raporturile dintre Biserică şi Stat, recunoscând rolul extraordinar al Bisericii pentru binele societăţii italiene a declarat:
INS - „Credem profund în importanţa acestei colaborări, privind la tradiţia de vecinătate, ajutor şi solidaritate faţă de cei nevoiaşi şi suferinzi care este proprie a Bisericii - şi prin ea a organizaţiei Caritas, a voluntariatului catolic, a parohiilor - şi privind şi la o comună misiune educativă acolo unde este rănit şi sfâşiat ţesutul coeziunii sociale, sensul instituţiilor şi al legalităţii, moravurile civice, ordinea morală. Cunoaştem şi apreciem, mai în general, dimensiunea socială şi publică a faptului religios”.
Preşedintele italian a afirmat de asemenea că politica „nu ar trebui niciodată să sa mai bună funcţionare despoaie de componenta sa ideala si spirituala, de partea etica si uman respectabila a naturii”. Privind apoi la Italia, Napolitano a urat „un climat de mai mare destindere, un mai mare efort de ascultare si de dialog”, pentru „a favoriza cautarea de solutii valide” asupra acelor probleme complexe de la sprijinul în favoarea familiei, la tutelarea vietii, la libertatea educatiei”, „care trezesc atentia si preocuparile Bisericii si a pastorului ei”. „Preocuparea noastra principala - a spus Napoletano - este reconsolidarea unitatii natiunii si coeziunea societatii italiene”. O sarcina pentru care, a afirmat, Italia stie „ca poate conta” pe „sensibilitatea speciala si solicitudinea” lui Benedict al XVI-lea. Îndreptându-si gândul spre batrânul continent, Napolitano s-a declarat convins ca Europa „unita” poate face mult „pentru cauza pacii si dreptatii în lume”. O Europa, a fost urarea sa, care sa vorbeasca „cu o singura voce” recunoscându-se „în marile valori împartasite, care reflecta rolul istoric si lectia ideala mereu vie a Crestinismului”.
Dupa discursurile pronuntate în sala bibliotecii, papa Benedict al XVI-lea a daruit sefului Statului italian un mozaic împreuna cu o medalie a celui de-al II-lea an de pontificat. Napolitano a raspuns darunind pontifului un basorelief de argint, intitulat „Pace”, opera a sculptorului Antonio Nocera.
La terminarea întâlnirii cu Benedict al XVI-lea, presedintele Napolitano împreuna cu ministrul de Externe, Massimo d’Alema, însotiti de cardinalul secretar d estat, Tarcizio Bertone au întâlnit în Sala Regia membrii corpului diplomatic acreditat pe lânga Sfântul Scaun. În discursul sau, cardinalul Bertone a subliniat ca si angajarea diplomatiei „este în serviciul misiunii spirituale” a „aceluia care din mandat divin este Parinte comun nu numai al celor care cred, ci al tuturor, doarece toti sunt creaturi ale lui Dumnezeu”. „Nu întâmplator - a subliniat - chiar si cine nu împartaseste credinta crestina, priveste la papa ca la purtatorul de cuvânt al supremleor instante morale si îi asculta rechemarile la respectarea demnitatii omului, la promovarea pacii si a dezvoltarii si la colaborarea sincera între popoare, religii si culturi pentru un viitor mai bun al familiei umane”.

Dimineata de luni a presedintelui Giorgio Napolitano s-a încheiat cu o vizita la bazilica San Pietro, unde seful Statului italian s-a oprit pentru câteva momente la mormântul Apostolului Petru. Înaintea luarii de ramas bun, delegatia prezidentiala a ascultat imnul pontifical, intonat de banda muzicala pontifcala, în fata bazilicii vaticane.
INS - secvente din imnul papal.

Într-o nota, difuzata dimineata târziu, de Sala vaticana de presa se afirma ca în timpul colocviilor a fost reafirmat ca „în respectul dreptului la libertatea religioasa si al propriei autonomii a comunitatii ecleziale si civile, precum si al colaborarii reciproce, catolicii italieni vor continua sa-si aduca contributia în favoarea demnitatii omului, a tutelarii vietii si familiei si pentru binele comun al societatii”.
Întâlnirile, se mai citeste în nota Salii de presa, „au permis de asemenea sa se ia în consideratie diferite aspecte ale vietii internationale, oprindu-se în special la delicata situatie din Orientul Mijlociu, asupra perspectivelor procesului de intergrare europeana si a gravelor probleme ale continentului african”. Sfântul Scaun si Italia, reafirma Sala de presa, „vor continua sa colaboreze pentru e a instituţiilor internaţionale”.
Aici, serviciul complet audio: