Importanţa prezenţei mănăstirilor de clauzură, adică de viaţă claustrală: textul alocuţiunii lui Benedict al XVI-lea la întâlnirea duminicală pentru antifonul "Angelus Domini"

(RV - 19 noiembrie 2006) „Dragi fraţi şi surori, poimâine, 21 noiembrie, cu ocazia comemorării liturgice a Prezentării la Templu a Preasfintei Fecioare Maria vom celebra Ziua pro Orantibus, dedicată amintirii comunităţilor călugăreşti de clauzură (de viaţă claustrală). Este o ocazie cât se poate de potrivită pentru a mulţumi Domnului pentru darul atâtor persoane care, în mănăstiri şi schituri, se dedică total lui Dumnezeu în rugăciune, în tăcere şi viaţă ascunsă. Unii se întreabă ce sens şi ce valoare poate avea prezenţa lor în timpul nostru în care numeroase şi urgente sunt situaţiile de sărăcie şi de necesitate cărora trebuie să li se facă faţă. Pentru ce „să te închizi” pentru totdeauna între zidurile unei mănăstiri şi să-i lipseşti pe alţii de contribuţia propriilor capacităţi şi experienţe? Ce rezultat poate avea rugăciunea lor pentru rezolvarea atâtor probleme concrete care continuă să frământe umanitatea?

Cu toate acestea, de fapt, şi astăzi, suscitând adesea supriza unor prieteni şi cunoscuţi, nu puţine persoane abandonează cariere profesionale adeseori promiţătoare pentru a îmbrăţişa regula austeră a unei mănăstiri claustrale (de clauzură). Ce le mână la un pas atât de angajant dacă nu faptul de a fi înţeles, cum învaţă Evanghelia, că Împărăţia cerurilor este „o comoară” pentru care merită într-adevăr să părăseşti tot (cfr Mt 13,44)? În fapt, aceşti fraţi şi surori ai noştri mărturisesc în tăcere că în mijlocul schimbărilor zilnice, uneori atât de agitate, unicul sprijin care nu se clatină niciodată este Dumnezeu, stâncă de neclintit de fidelitate şi de iubire: „Todo se pasa, Dios no se muda- Totul trece, Dumnezeu nu se schimbă”, scria marea maestră spirituală sfânta Tereza de Avila într-un celebru text al său. Şi în faţa exigenţei difuze pe care mulţi o simt de a ieşi din rutina cotidiană a marilor aglomeraţii urbane în căutare de spaţii prielnice tăcerii şi meditaţiei, mănăstirile de viaţă contemplativă se oferă ca „oaze” în care omul pelerin pe pământ, poate să se adape mai bine la izvoarele Spiritului şi îşi potoli setea de-a lungul drumului. De aceea, aceste locuri, aparent inutile, sunt în schimb indispensabile, precum „plămânii” verzi ai unui oraş: fac bine tuturor, chiar şi acelora care nu le frecventează sau poate le ignoră existenţa.

Dragi fraţi şi surori, să aducem mulţumiri Domnului care în Providenţa sa a voit comunităţile de clauzură, de bărbaţi şi de femei. Să nu lăsăm să le lipsească sprijinul nostru spiritual precum şi material, pentru ca să-şi poată împlini misiunea, aceea de a menţine vie în Biserică aşteptarea vie a întoarcerii lui Cristos. Să invocăm pentru aceasta mijlocirea Mariei pe care, în comemorarea Prezentării sale la Templu, o vom contempla ca Mamă şi model al Bisericii, care reuneşte în sine ambele vocaţii: la feciorie şi la căsătorie, la viaţa contemplativă şi la cea activă”.

După recitarea antifonulul marian „Angelus Domini”, Benedict al XVI-lea a adresat saluturi particulare în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană.

În salutul în franceză papa s-a referit la faptul că în această duminică sunt amintite victimile circulaţiei rutiere. "Rugându-l pe Domnul să primească în pacea sa toate persoanele decedate în cursul accidentelor de circulaţie, încredinţez mijlocirii Fecioarei Maria numeroşii răniţi, adesea loviţi de o manieră durabilă. Cer insistent automobiliştilor să respecte cu vigilenţă regulile de conducere şi să fie atenţi mereu la alţii".

În polonă: "Salut pelerinii veniţi din Polonia şi pe cei care se unesc cu noi prin mijloacele de comunicare. Astăzi cade Ziua mondială de pomenire pentru victimele accidentelor rutiere. Încredinţez pe cei morţi milostivirii lui Dumnezeu iar pentru cei răniţi cer harul tenacităţii în suferinţă. Îndemn şoferii la o conducere prudentă".

Au participat în piaţa San Pietro la recitarea rugăciunii "Îngerul Domnului" împreună cu papa Benedict între 40-45 de mii de persoane profitând şi de vremea frumoasă, comparabilă mai curând cu cea din cunoscutele "ottobrate romane".