Rugăciunea, medicament al trupului şi al spiritului: dezbatere la Milano organizată de asociaţia Medicilor catolici

(RV - 18 noiembrie 2006) Rugăciunea este fără îndoială un medicament al sufletului şi al spiritului, experienţă de contemplaţie şi de reflecţie, element de încurajare util în acele ocazii, ca naşterea şi moarte, în care medic şi pacient sunt puşi în situaţia de a dialoga asupra sensului religios al vieţii. Este concluzia la care a ajuns confruntarea pe mai multe voci organizată de Asociaţia medicilor catolici din Milano asupra „Rugăciunii, medicament al trupului şi al sufletului”.
În salutul său introductiv, cardinalul Dionigi Tettamanzi a lăudat iniţiativa şi angajarea medicilor de a se interoga şi a lucra pentru bunăstarea integrală a persoanei bolnave, fără a exclude grija pentru spirit în căutarea vindecării.
„Ca filozof il privesc cu interes şi uimire, în sensul cel mai înalt al celor doi termeni, pe cine se încredinţează lui Dumnezeu pentru a se vindeca”, a observat în intervenţia sa Massimo Cacciari, profesor de Estetică şi primar de Veneţia. Rugăciunea înţeleasă ca cerere de a-i fi ascultate propriie dorinţe este discutabilă, a continuat Cacciari, adăugând că „din contra cine se adresează lui Dumnezeu pentru a-l adora fără a cere nimic în schimb poate fi comparat cu filozoful care se pune în serviciul şi în căutarea adevărului”.
"A contrapune polemic cele două moduri de a se ruga este greşit - a încheiat Cacciari - deoarece, departe de a considera snobism, consider fascinant efectul consolator al rugăciuni chiar şi pentru atei". Asupra experienţei rugăciunii ca respiraţie a sufletului, ca experienţă de abandonare plină de încredre lui Dumnezeu, s-au oprit intervenţiile unei călugăriţe care trăieşte contemplaţia, sora Ignazia Angelici, abatesă a mănăstirii benedictinelor de la abaţia din Viboldone şi mons. Gianfranco Ravasi, biblist şi prefect al Bibliotecii ambroziene.
Relevantă şi mărturia adusă de regizorul Ermano Olmi care a vorbit despre experienţa uimirii ca rugăciune a celui care priveşte creaţia lăsându-se încântat de frumuseţea ei.
În ultimii zece ani cel puţin 200 de publicaţii ştiinţifice apărute în reviste medicale anglo-saxone au examinat valoarea terapeutică a credinţei. „Pentru a afirma ştiinţific că rugăciunea este un medicament al trupului sunt necesare ulterioare studii clinice”, a spus profesorul Giorgio Lambertenghi, preşedinte al Medicilor catolici, „dar fără îndoială a se adresa lui Dumnezeu este un element de încurajare ce dă forţă în momentul suferinţei". În Statele Unite ale Americii, Institutul naţional al sănătăţii a finanţat numeroase studii asupra reacţiilor fiziologice şi psihologice ce sunt activate de practici spirituale iar 99% dintre medicii de familie consideră că a crede în Dumnezeu poate avea un efect benefic.