A fost declarată "venerabilă" "Mamma Margherita", mama sfântului Ioan Bosco; nu a avut extaze, nici vedenii dar a lucrat pentru copii 365 de zile din an fără să primească medalii, nici aplauze

(RV - 16 noiembrie 2006) Salezienii din toată lumea sunt în sărbătoare pentru „Mamma Margherita”, mama sfântului Ioan Bosco, declarată venerabilă la 150 de ani de la moarte. Decretul, care îi recunoaşte caracterul eroic al vieţii şi virtuţilor şi faima de sfinţenie a fost citit miercuri în prezenţa cardinalului secretar de stat Tarcisio Bertone şi a cardinalului José Saraiva Martins, prefect al Congregaţiei pentru cauzele sfinţilor. Fericitul eveniment a fost marcat printr-un moment de rugăciune în capela Comunităţii saleziene din Vatican.
Mama Margherita: „era o sfântă!”. Între primii care au spus aceasta, la moartea ei, a fost chiar propriul ei fiu Ioan Bosco care în ultimii zece ani de viaţă o chemase alături de el la Torino pentru a-l ajuta la începuturile operei. Ea este adevărată cofondatoare a Familiei saleziene. Născută în 1788, în provincia Asti, Margherita Occhiena s-a căsătorit cu văduvul Francesco Bosco care curând a murit lăsând-o singură să se îngijească de soacra paralizată, de Antonio fiul din prima căsătorie a soţului şi de fiii săi Giuseppe şi Giovanni. Fără pregătire şcolară dar plină de înţelepciune, a murit la vârsta de 68 de ani, în data de 25 noiembrie 1856, fiind plânsă ca mamă a lor şi de atâţia copii şi adolescenţi săraci pe care i-a crescut în anii cât a stat la Torino. Preotul Teresio Bosco, autor al biografiei „Viaţa mamei Margareta” vobeşte despre erosimul în lucrurile mici, eroismul mamelor „care durează 365 de zile pe an”:
INS - „Nimeni nu le dă medalii sau bate din palme pentru ele la sfârşitul acelui an, dar se începe din nou de la capăt. Mama Margherita a fost o sfântă care nu a avut niciodată extaze, care nu a avut vedenii dar a avut atâtea cratiţe de curăţat, atâtea blide de umplut, atâţia copii de îngrijit, copii săraci, dificili, din periferia oraşului Torino. În fiecare seară acei băieţi lăsau la capătul patului haina sau pantalonii sau ciorapii rupţi şi în timp cei ei dormeau ea împreună cu părintele Bosco aveau grijă să cârpească ciorapii, să peticească pantalonii, iar părintele Bosco le repara încălţămintea. Aceasta a fost sfinţenia mamei Margherita şi cred că este o sfinţenie extrem de adevărată. Dacă în Biserică există sfinţenia extazelor şi a vedenilor, există, aş spune, mai ales cea de zi cu zi, cu nori sau însorită, care le face pe mame să se sacrifice pentru fiii lor, ca s-i crească şi să-i educe iar a pune tot binele propriu în viaţa fiilor este banca în care îşi depozitează toate economisirile care, de fapt, este viaţa lor. Mama Margherita a fost o astfel de sfântă”.
Părinte Teresio putem spune că sfinţenia mamei Margherita exte oarecum la îndemâna şi a tuturor mamelor de azi...
INS - „Nu numai că este la îndemână dar este viaţa normală liniştită, dificilă sau uşoară, a fiecărui creştin. Este spiritualitatea foarte simplă a lui don Bosco şi a călugărilor salezieni care consistă în a voi bine şi a face binele. Părintele Bosco spunea: ‚rău nimănui niciodată, bine tuturor persoanelor cărora îl putem face’. Este spiritualitatea sfântului Ioan Bosco şi a mamei sale Margareta”.
Aici, serviciul complet audio: